Mesaj postat pe Facebook:

În istorie, chinezii sunt cunoscuți ca practicieni iscusiți ai realpolitik și discipolii unei doctrine strategice total diferite de strategia dezvoltată de Occident. Kissinger spunea că liderii chinezi rareori au riscat să decidă rezultatul unui conflict printr-o înfruntare de tipul totul sau nimic – adoptau manevre elaborate, întinse pe mai mulți ani. Totul se axa pe subtilitate, căi ocolite și acumularea răbdătoare a unui avantaj relativ. Această paradigmă este specifică jocului go sau wei qi în chineză, traducerea fiind joc al pieselor care se încercuiesc. Jocul se bazează pe încercuirea strategică.
În cazul șahului, este vorba despre victorie totală. Scopul jocului este să dai șah mat, să-l pui pe regele advers într-o poziție din care sa nu se poate mișca. Dacă în șah este vorba despre o bătălie decisivă, în wei qi este vorba despre o campanie prelungită. Tot Kissinger punctează că jucatorul de șah ținteste la victoria totală pe când cel de wei qi urmărește un avantaj relativ.

Care sunt actorii relevanți de pe scena globală cu resursele, puterea de a muta strategic, ce joc practică aceștia, ce rol ocupă România pe scena internațională și care sunt mutările care ne permit să fim relevanți?
Invitat: H D Hartmann, content director Defense Romania