Cel mai mare păcat în care poate cădea un politician este trufia. Sentimentul că este unic, special, ales pe vecie într-o funcție vremelnică, astea sunt ingredientele care duc spre prăbușire personală și profesională a unui om politic.
Florin Cîțu a fost demis din funcția de Premier al României printr-o coaliție de conjunctură a USR, PSD și AUR. Că este bine, că este rău, nu decid eu, vreau doar să reamintesc un lucru, și anume faptul că parlamentarii care au votat plecarea lui Cîțu au fost puși în funcții de către cetățenii români, deci sunt reprezentanții românilor în Parlament și acționează conform voinței electoratului. Mergând mai departe pe firul logic, debarcarea lui Florin Cîțu este dorința unei mare părți a românilor, la fel cum dorința românilor a fost și Coaliția de Dreapta formată de Ludovic Orban acum un an.
În ultimii ani, Partidul Național Liberal a încurajat și a promovat meritocrația prin exemplul personal dat chiar de fostul Lider al Partidului, Ludovic Orban, care a reușit să aducă, la 1 ianuarie 2020, Partidul Național Liberal la 46% în sondaje, să răstoarne un guvern pesedist, să câștige alegeri parlamentare, europarlamentare și locale cu scoruri onorabile, să construiască o majoritate, să gestioneze o pandemie fără precedent și, cel mai important, să le dea românilor sentimentul că lucrurile sunt sub control și nu îi așteaptă nicio apocalipsă.

EchipaCâștigătoare a fost câștigătoare cam 8 zile, fix cât a durat până când românii și-au exprimat, prin reprezentanții lor, opțiunea clară de a-l trimite pe Florin Cîțu acasă. România se află într-un haos psihologic, financiar și uman fără precedent: prețuri invazive și absurde, lipsa posibilității de a planifica și previziona în mediul de afaceri, sistem de sănătate care omoară oameni, România needucată și online și offline, per total cetățenii au ajuns la disperare. Și nu e de mirare.

Singurul lucru înțelept pe care îl poate face acum Partidul Național Liberal este să propună un premier care a dovedit deja că poate, un politician respectat atât de români cât și de adversarii politici, un om care nu doar că este capabil să negocieze având în minte realitatea românească, dar poate coaliza rapid în jurul dorinței oamenilor: PNL + USR + UDMR = soluție.
Cum spuneam și la început, orgoliul fără fundament și impresia falsă de unicitate pot duce în derizoriu o carieră politică. De Florin Cîțu ne vom mai aminti probabil amuzați peste ceva ani ca fiind personajul căruia i s-au împotrivit un număr record de politicieni, atât de dreapta cât și de stânga, omul care a reușit să unească dezamăgirea tuturor în ciuda ideologiilor sau principiilor.
Revenind, Ludovic Orban este unica opțiune pentru funcția de Premier al României. De ce? Pentru că e singurul om politic suficient de înțelept și experimentat care poate adăuga valoare acum, în acest context aberant, care poate reface Coaliția, care poate strânge rândurile dreptei, care poate reface imaginea unui partid cu premise fantastice nu mai departe de acum un an și, nu în ultimul rând, singurul care poate apăra Președintele de pericolul iminent al unui referendum pentru demitere.
Și mă întorc la orgoliu, trufie și autoiluzionare: oare noua conducere a Partidului Național Liberal înțelege situația în care ne aflăm, estimează corect riscurile, vede exact pericolele, peste înfumurarea și mândria că a câștigat fix pentru 8 zile frâiele unui partid istoric? Ce va prima? Aroganța prostească sau interesul românilor?