Cine a trăit în perioada comunistă, ştie ce înseamnă să nu ai voie să ai opinii şi niciun fel de libertăți. Atunci, pentru așa ceva, chiar pentru glume despre sistem, plăteai cu libertatea.
Acum, când ai de partea ta drepturile și mijloacele morale și legale ca să poți fi TU fără frică, mi se pare deplasat să cedezi în fața oricărui individ care te amenință sau te șantajează ca să renunți la credința și convingerile tale.
Timpul este limitat și fără puterea de a decide și a acționa conform voinţei noastre ramânem fără identitate, fără personalitate, fără linişte şi fără credinţă.
A fi liber înseamnă a fi singurul stăpân pe ceea ce faci sau pe ceea ce nu faci iar credinţa este cel mai înalt simbol al libertăţii. Prin credinţă nu mai suntem prizonierii vremii, ci devenim simbolurile nemărginirii.
După Revoluția din ’89, destinul a decis că România va trăi și va prospera doar cu ajutorul unor oameni care pot râde și pot alege liberi.
Așa să ne ajute Dumnezeu!