Copilăria este acea perioadă a vieții noastre când suntem cel mai aproape de Dumnezeu. Înseamnă recunoștință că trăim în castele de nisip, înseamnă bucurie că mii de minuni ni se întâmplă zilnic, înseamnă nemurirea oamenilor buni și victoria neîncetată a binelui. Copilăria este o lume magică unde idealurile sunt atinse ușor, cum ating zmeiele norii, unde poveștile sunt nemuritoare, ca bunicii, unde orice banalitate este un miracol și lumea toată este a ta, dacă o plătești cu un surâs. În copilărie, totul se poate și orice este ușor, atingi soarele de pe creanga unui copac, învingi balaurii cu o lingură de lemn, coroanele sunt toate de mărgăritar și regatele imense, cât toată curtea bunicilor. Când ești copil, un mic dejun fabulos înseamnă o gogoașă pufoasă pe care o împarți cu Zâna Pădurilor, prânzul ideal un sandvici cu cometă din brânză, pe care îl furi de la Balauri, și cina perfectă un nor din tăieței, pe care ți l-a făcut cadou Împăratul Albastru. Înțelegi și ce vorbesc câinii, și ce șoptesc pisicile, ciripești în orice dialect păsăresc, de la papagalicească la bufnițească, iar adevărul este în fiecare “te iubesc”. Copilăria miroase a trandafiri de mai, a regina nopţii și a bujori, a struguri și pepene verde, a aer curat, a pâine, gogoși și plăcinte, a clătite și chec, a dulceață de vișine și lapte proaspăt și nu există locuri mai atractive pe lume decât “acoperișul șifonierului”, cufărul bunicilor sau vârful mesei pe sub care trece Dunărea. Copilăria este vacanța mare. Depinde doar de noi cât de des ne facem valizele și plecăm călare pe un dragon să furăm căpșuni de diamant de la Sora Vântului. La mulți ani copiilor, la mulți ani copiilor care își serbează copiii! Să ne reauzim sănătoși!