Nu cred, zău, că a condamna decizia abuzivă a Austriei de a bloca aderarea României la Schengen te face mai puțin pro-european, adică mai naționalist. Dimpotrivă, un pro-european convins ar trebui să țină la integritatea și cooperarea europeană, la ordinea bazată pe reguli, cu alte cuvinte, la abolirea ideii toxice a Europei cu două sau mai multe viteze. Mai mult, pro-europenii ar trebui să lupte pentru conservarea valorii de bază pe care s-a clădit proiectul european (libertatea), pentru principiul egalității în fața legii.

Pro-europenii români ar trebui să vadă astăzi lipsa de justețe din argumentația guvernului de la Viena și să nu facă virtue signaling absolut gratuit doar pentru a-și descărca frustrări personale fața de proasta capacitate administrativă a statului român. Da, suntem departe de a fi luminile Europei sau măcar ale regiunii, însă, pe lângă faptul că îndeplinim de 15 ani indicatorii tehnici pentru a face parte din Schengen, spre deosebire de alți vecini, ne-am arătat, în ultimul an, mereu disponibili să îi ajutăm pe cei care apără Europa, chiar la porțile sale: cetățenii ucraineni.

Parafrazându-l pe Vaclav Havel, casa mea este Uniunea Europeană, nu doar România, și mă doare să o văd subminată din interior pentru interese economice și politice meschine, pentru capriciile unora care se consideră mai egali decât ceilalți. În Uniunea Europeană nu ar trebui să existe cetățeni de rangul 2, așadar pretențiile pe care le am în privința guvernului român, le am și de la celelalte guverne europene. Având 6 ani (neîmpliniți) la momentul aderării, mai bine de două treimi din viață mi le-am petrecut în interiorul acestei construcții fabuloase numită Uniunea Europeană, așadar pot spune că mă simt la fel de acasă în orice capitală europeană, fără frustrări inutile, și nici nu mă tentează să-mi schimb opiniile cu privire la reperele axiologice care caracterizează Europa unită de fiecare dată când cobor din avion.