OraNoua.ro
Publicat în 20 aprilie 2016, 15:27 / 320 elite & idei

Armand Goșu: Ucraina. Punct și de la capăt

Armand Goșu: Ucraina. Punct și de la capăt

de Armand Goșu

Premierul Groisman este persoana potrivită spre a regla mecanismul fin al descentralizării din Ucraina.

Joi, 14 aprilie, cu 257 de voturi, Rada Su­pre­mă a aprobat demisia lui Arseni Ia­țe­niuk din fruntea guvernului și numirea lui Vladimir Groisman în funcția de prim-ministru al Ucrainei. Unii co­mentatori au afirmat că această schimbare mar­chea­ză sfârșitul erei Eu­ro­mai­danului și deschide calea unei noi etape în istoria Ucrainei, ce va fi ca­rac­te­ri­za­tă de pragmatism. Greu de spus că iluziile Eu­ro­mai­danului au durat până în apri­lie 2016, când a fost în­lăturat Iațeniuk. Mai de­gra­bă, ele au început să se risipească la pu­ți­ne luni după fuga lui Viktor Ianukovici, când liderii prooccidentali de la Kiev au reluat competiția pentru diverse felii din tortul numit Ucraina, uitând de re­formele promise, de războiul cu se­pa­ra­tiștii pro-ruși sprijiniți de Moscova și asi­stând ne­putincioși la scăderea nivelului de trai.

„Slăbirea curelei“

După ce, vreme de doi ani, premierul și președintele au făcut apel la conștiința na­țio­nală afirmând că cetățenii trebuie să „strân­gă cureaua“, ceea ce au și făcut pentru că nu aveau de ales, acum, pre­șe­dintele Petro Poroșenko, adresându-se de­putaților cu ocazia votării noului guvern, a spus că așteaptă de la acesta „slăbirea curelei“. E doar unul dintre obiectivele ca­re stau în fața guvernului. Corupția ende­mică, eșuarea de-oligarhizării mult trâm­bițate, pierderea Donbassului, scăderea dramatică a producției industriale, lipsa reformelor au condus la prăbușirea PIB-ului în 2015 cu aproape 15%. Primii care au avut de suferit au fost oamenii simpli, loviți nu doar de inflație, ci și de creșterea tarifelor la curent, gaz, întreținere. În schimb, oligarhii și-au extins controlul asu­pra majorității companiilor de stat, a căror privatizare au izbutit s-o împiedice, ținând departe investitorii occidentali. Mi­nistrul Economiei, lituanianul Aivaras Abro­mavicius, și-a dat demisia pentru a nu mai asista neputincios la degradarea situației. Demisia sa a declanșat, de altfel, criza politică încheiată cu înlocuirea pre­mierului Iațeniuk și reformatarea coaliției de guvernare.

Modificarea Constituției este prioritară în următoarele luni. „Sarcina comună a coa­li­ției și opoziției – a spus președintele Poroșenko – este schimbarea în Cons­ti­tuție a capitolului descentralizare și în­deplinirea acordurilor de la Minsk ca un element cheie al planului de revenire pe care pașnică a Donbassului sub su­ve­ra­nitatea Ucrainei și refacerea integrității ei teritoriale, inclusiv restituirea Cri­me­ei“. Totuși, nici pe departe Kievul nu-i sin­gurul responsabil de blocarea acordului de pace. Oricât ar fi vrut să avanseze Ia­țeniuk în modificarea Constituției, ceea ce n-a fost cazul, el blocând orice concesie făcută separatiștilor, s-ar fi lovit de re­fu­zul Rusiei de a preda controlul asupra gra­niței ruso-ucrainene reprezentaților ofi­ciali ai Kievului. Poroșenko, care a trăit câți­va ani în Transnistria, are experiența di­rectă a acestor conflicte și înțelege că atâta vreme cât frontiera e controlată de către ruși, separatiștii vor fi aprovizionați cu armament, muniție și mercenari. Cu participarea mediatorilor internaționali se încearcă croirea unui mecanism în trepte care să asigure progresul pro­ce­su­lui de la Minsk, a cărui primă etapă ar trebui să fie schimbarea Constituției și acordarea unei autonomii locale mult mai largi re­giu­nilor, cu statut special pen­tru Donețk și Lugansk.

Groisman Strasse în Vinnița

Premierul Groisman este persoana po­tri­vită spre a regla mecanismul fin al des­centralizării din Ucraina. Are o licență în drept și alta în administrație publică. Și, mai important, are o solidă experiență în administrația locală, în consiliul local din Vinnița și două mandate de primar al ora­șului. A fost cel mai tânăr primar, la doar 28 de ani, ales în 2006. La data respectivă, pe cartea lui de vizită scria director co­mercial la una din firmele tatălui său, cu­noscut om de afaceri din Vinnița, și de­putat în consiliul orășenesc, alături de ta­tăl său, ambii aleși în 2002. Ultima dată dru­murile în oraș fuseseră reparate în pre­gătirea Olimpiadei de la Moscova din 1980. Tânărul primar a izbutit să recon­struiască infrastructura orașului, motiv pen­tru care locuitorii au denumit mai mul­te străzi, în cinstea primarului, Groisman Strasse. A închiriat tramvaie de la Zürich, a asigurat transport în comun și Wi-Fi gratuit în oraș. Dar cel mai mult i-a im­pre­sionat pe locuitori schimbarea relației dintre birocrații primăriei și populație. Printr-un serviciu telefonic special, auto­ri­tățile locale erau anunțate și rezolvau operativ sesizările. Groisman a câștigat al doilea mandat, din primul tur, cu aproape 78% din voturile exprimate.

A fost invitat de ultimii trei președinți să ocupe poziții influente în guvern. Pe Vik­tor Iușcenko l-a refuzat în decembrie 2006 pe motiv că are un mandat dat de lo­cui­torii Vinniței de dus la capăt. L-a re­fu­zat și pe Ianukovici. Ambii i-au propus fo­to­liul de vice-premier responsabil cu dez­vol­ta­rea regională. În cele din urmă, a ajuns ministru, însă în guvernul instalat du­pă vic­toria Euromaidanului, ca vice­pre­mier și ministru al Dezvoltării Regionale, numit la 27 februarie 2014. Încă de la în­ce­put a fost considerat „omul lui Poro­șen­ko“ în guvernul Iațeniuk. Președintele a pu­tut să remarce personal calitățile de gos­podar ale lui Groisman, de vreme ce fa­brici și fir­me deținute de Poroșenko se află în orașul Vinnița. Toată vara anului 2014 a circulat informația că Groisman es­te viitorul pre­mier, însă victoria la mus­ta­ță a Frontului Po­pular la alegerile par­la­men­tare an­ti­ci­pa­te din octombrie 2014 i-a asigurat lide­ru­lui acestuia, Arseni Ia­țe­niuk, încă un an și jumătate de mandat. Chiar dacă s-a clasat pe locul doi la votul pe liste, Blocul Po­ro­șenko a format cea mai mare facțiune din Rada Supremă, iar Vladimir Groisman a devenit președintele parlamentului.

Un evreu pentru liniștea Occidentului?

Majoritatea comentatorilor și analiștilor din Ucraina sau din afara acesteia au ținut să sublinieze evreitatea lui Groisman, ajuns premier într-o țară cunoscută pen­tru antisemitism și pogromuri. În urma împărțirilor repetate ale Poloniei, teritorii pe care locuiau de sute de ani importante comunități evreiești au devenit provincii ale Imperiului Rus. Deci nu evreii s-au dus peste ruși, cum se afirmă adesea, ci, prin politica expansionistă a țarilor, Im­periul Rus a ajuns să încorporeze teritorii locuite de mari comunități evreiești, Vin­ni­ța fiind unul dintre acestea. Dacă din se­colul al XIX-lea și până în perioada in­terbelică majoritatea populației din oraș era evreiască, astăzi, potrivit ultimelor re­cen­săminte, doar 1% mai sunt evrei. Într-un context oarecum similar cu cel din Si­biu, electoratul a votat în 2006, pentru funcția de primar, un reprezentant al minorității ca­re altădată constituia majoritatea din acel oraș și care-i asigurase prestigiul, dez­voltarea și bunăstarea. Pentru pogromurile de la începutul secolului al XX-lea sau din perioada Războiului Civil, ca și pentru ma­sacrarea comunității evreiești din Ucraina în timpul ocupației germane, în anii celui de-al doilea război mondial, nu poate fi acuzat statul ucrainean, sub orice formă ar fi existat atunci, ci Ohrana țaristă, care instiga la pogromuri, alb-gardiștii sau tru­pele bolșevice și armata germană. Totuși, antisemitismul ucrainenilor a devenit un clișeu în lumea academică occidentală, și pentru că s-a documentat indubitabil ro­lul jucat de populația locală ucraineană în abuzuri, dar mai ales în crimele comise împotriva evreilor.

După obținerea independenței, în 1991, par­tidele extremiste, cu un discurs an­ti­semit, au fost prezențe active pe scena po­litică de la Kiev, stârnind îngrijorarea cons­tantă a Occidentului. Cel mai cu­nos­cut este partidul Svoboda, care la alegerile din 2012 a obținut 10% din voturi. Numai că, la anticipatele din 2014, Svoboda n-a izbutit să treacă bariera de 5% ca să intre în parlament la votul pe liste. În ultimii doi ani, s-au raportat cazuri tot mai pu­ți­ne de atacuri fizice împotriva evreilor (un singur caz în 2015, potrivit Euro-Asian Jewish Congress’s National Minority Rights Monitoring Group), dar vandalizarea si­na­gogilor și cimitirelor evreiești, cu peste 20 de incidente raportate pe an, rămâne în continuare o problemă serioasă.

Grupări de tineri naționaliști ucraineni acu­ză faptul că țara lor e condusă de o ca­bală evreiască și că toți liderii politici ar fi evrei sau, oricum, minoritari. Chiar dacă extremiștii sunt puțini, ei sunt foarte vo­cali în media, grație și propagandei rusești care pune reflectoarele pe ei.

O surpriză plăcută o reprezintă tonul opo­ziției, dar și al presei de la Kiev din aceste zile, chiar și cei mai critici adversari po­li­tici ai guvernului s-au abținut să facă cea mai mică trimitere la originea etnică a premierului. Asta nu înseamnă că această atitudine va dura prea mult timp.

Scandalul Panama Papers lovește în Poroșenko

În discursul de răspuns din Radă, noul pre­mier a promis eficiență, voință politică pen­tru reforme europene, stârpirea co­rup­ției, bună guvernare și combaterea po­pu­lismului. Noul guvern se deosebește de pre­cedentele prin numărul mare de vi­ce­premieri, nu mai puțin de cinci, și absența străinilor, cu care ne obișnuise Iațeniuk.

Prea mult timp amânată, schimbarea pre­mierului vine într-un moment de criză de­clanșat de dezvăluirile presei inter­na­țio­nale despre afacerile președintelui Poro­șenko, care, în 2014, în zilele în care sute de tineri ucraineni mureau luptând în Don­bass, el se ocupa cu transferul bunu­rilor companiei sale într-un offshore din In­sulele Virgine. Opoziția dă vina pe aces­te dezvăluiri pentru rezultatul referen­du­mului consultativ din Olanda, la care a fost respins Acordul de Asociere dintre Ucraina și Uniunea Europeană.

Răspunsul lui Poroșenko a fost con­so­li­darea puterii personale, numirea unui pre­mier loial, sporirea numărului deputaților din coaliția aflată la putere prin aceleași mijloace utilizate în 2010 și de fostul președinte, Ianukovici.

Avariată de scandalurile de corupție, cota de încredere a lui Poroșenko va continua să scadă și mai mult, orice critică la adre­sa guvernului lovind de acum încolo di­rect în președinte. Singurul politician care are de câștigat de pe urma schimbării gu­vernului este însuși Iațeniuk, a cărui cotă de popularitate scăzuse și care, de acum în­colo, chiar dacă participă la coaliția de guvernare, se va pregăti pentru viitoarele alegeri prezidențiale.

revista22.ro

Ultima ora:

ObservatorMihai Toader-Pasti: Nu m-am mai simțit așa pesimist politic de când cu OUG13

PoliticMihai Toader-Pasti: Nu m-am mai simțit așa pesimist politic de când cu OUG13

EconomieCosmin Ghiță: Avem în derulare investiţii de 9 miliarde de euro şi ne dorim să identificăm tineri pasionaţi şi dedicaţi pe care să îi sprijinim să ajungă experţii de mâine şi să îi păstrăm în ţară

ExternBogdan Aurescu va participa la a 76-a sesiune a Adunării Generale a ONU

SocialGeorge Butunoiu: Asistentă de 47 de ani sau de 26?

EvenimenteVictor Vevera a participat la ședința Directorilor Generali ai Aeroporturilor din România

CulturaMireille Rădoi, Flaviu George Predescu: Lansare de carte „O dimineață de sâmbătă”, dedicată lui Bogdan Gavrilă | Strada de C’Arte

EditorialCristian Unteanu: Dincolo de scandalul cu submarinele, avem încleştarea geopolitică pentru controlul pieţelor mondiale



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe