Un pas important în evoluția personală a oricărui bucureștean căruia nu-i place Firea este să-și dea seama că ea este primarul perfect.
Pentru Voluntari.
Voluntari-ul de acum 20-30 de ani.
O comunitate mai mică, fără probleme, mai băgăm (parafrazându-l pe Dinică) un evenimențel, un concertuț, un preoțel, un portuleț popular, o deschidere de școală, un iepure mare în piața publică să se simtă lumea luată în seamă și at’ta.
Pentru Voluntari, în special acel Voluntari, ea e perfectă, își joacă bine rolul, e primarul ideal.
Că nu e Bucureștiul Voluntari (încă), e altă discuție.
În continuarea acestei linii de idei, s-ar putea ca pentru România să fie foarte bun mandatul lui Firea, la fel de bun pe cât e de dezastruos pentru bucureșteni. (Nu e ea de vină pentru tot, dar acum încep să bubuie toate problemele, ea e cireașa de pe tortul nesimțirii și nepăsării tuturor primarilor de dinainte). Încă sunt prea multe lucruri concentrate aici, capital uman, capital financiar, etc. Sunt țări multe faine care n-au putut să iasă din Complexul Capitalei. Firea e, din acest punct de vedere, șansa unei națiuni de a concretiza niște trend-uri deja în evoluție.