Dezbaterea despre introducerea plății pentru accesul la târgul de Crăciun din București cred că poate fi integrată în harababura de perspective cu privire la oraș. E un oraș bogat cu oameni bogați, în care poți pune responsabilitatea pe primul plan (cine are are, cine n-are n-are, ești sărac = du-te la țară sau înapoi în provincie, aici e capitalism)? Sau e un oraș ai cărui locuitori merită susținere, subvenții, ajutoare, lucruri gratis (adică plătite de cineva, desigur) în numele echității sociale? Sau merită aceste lucruri pentru că sunt locuitorii capitalei țării, adică bugetarii de elită? (două motive diferite de a merita, iată).
E același simptom care apare pe o droaie de subiecte. Un oraș verde, pentru hipsteri sau hai să nu deranjăm șoferii? Centru de evenimente sau orice spațiu disponibil devine rezidențial, pentru evenimente du-te în alte părți? Libertate sau responsabilitate civică pentru cum îți arată fațada? Extinderea metroului sau transport de suprafață de calitate? E nevoie de reguli dure, o mână de fier, un om cu viziune sau oricum nu contează pentru că nu va respecta nimeni nimic? E un oraș al Statului sau al mediului privat? Pune istoria pe primul plan și are grijă de patrimoniu sau e un oraș al noutății, al clădirilor de sticlă, al inovației?
Îmi pare rău că nu am avut în 2020 și nici nu o să avem dezbaterea asta. Între timp orașul arată de parcă e un jongleur care are prea multe mingi în brațe și de aceea unele îi mai scapă, ce îi rămâne sub control e jonglat mai lent ( = eficiență scăzută).
Ca și dezbaterea inițială despre târgul de Crăciun, totul pornește de la un set nebulos, contradictoriu și subconștient de supoziții cu privire la ce este locuitorul Bucureștiului. Cred că toată lumea le are și deci nimeni nu e coerent. Locuitorul Bucureștiului e și bugetar cu burtică, și hipster, și consumator sau provider de servicii sexuale contra cost ca în puține locuri din Europa dar și fan Catedrala Mântuirii Neamului, e indolent și foarte tolerant la murdărie dar cu studii superioare într-o mai mare măsură decât locuitorul oricărui alt oraș, e studentul celui mai mare centru universitar din România dar și pensionar (nr. pensionarilor din București e 150% din populația totală a Clujului), și manelist dar și avangardist, tocmai s-a stabilit în oraș oficial sau neoficial sau e pe picior de plecare, simț civic zero dar face cele mai mari proteste (raportat la totalul populației) din România, vrea aer curat dar are mașină dar și trotinetă și de fapt călătorește cu metroul și vrea meciuri și concerte în oraș dar are nevoie de acces rapid la Otopeni și de fapt stă în Ilfov.
Astfel în ceea ce privește târgul de Crăciun doi oameni pot să argumenteze perfect corect dar paralel că 25% din bucureșteni sunt pensionari și nu toți de elită, că salariul mediu net e cel mai mare din țară și asta fără a lua în calcul PFA și patroni, că Bucureștiul are o populație săracă foarte consistentă și nevoie de a-și menține forța de muncă de slabă calificare dar și că sunt prea multe subvenții și e nevoie ca oamenii să înțeleagă că plătesc pentru ceea ce primesc, că în niciun oraș din România (din câte știu) nu se plătește pentru accesul la târgul de Crăciun dar primăria generală a Bucureștiului e într-o situație financiară obiectiv disperată și relativ vorbind mult mai rea decât a altor primării de orașe mari etc.
Fără o linie consistentă și consistent asumată, nimeni nu va avea impresia vreodată că este în câștig, că viziunea sa și așteptările sale cu privire la București sunt împlinite, că zi de zi se merge spre un București mai „cum vreau eu”.