Din 1990 în 2010 Budapesta a avut primar pe Gabor Demszky, anti-FIDESZ (adică de stânga, pe parametrii scenei politice maghiare dar mai degrabă de dreapta pe parametrii scenei românești). Situația seamănă cu cea din București de după Revoluție – vreo două decenii capitala n-a avut primar general PSD, deși țara mai oscila spre PSD din când în când.

Demszky a fost în genere, atât pe evaluarea mea cât și a altora, un primar foarte bun.

În 2010 el nu mai candidează, în contextul scandalurilor colosale care afectează stânga maghiară. Candidatul FIDESZ, Tarlos, câștigă în 2010 și e reales în 2014.

Tarlos ia 321 mii și respectiv 291 mii voturi. Relativ slab – Demszky a luat mai mult de 321 de mii de voturi în patru scrutine din cinci. Populația Budapestei nu scade dramatic după 2010. Chiar crește. Dar opoziția la FIDESZ e divizată și mai ales oamenii nu mai vin la vot.

Pentru localele din această lună, opoziția la FIDESZ…

(Opoziția la FIDESZ este extrem de complicată. E ca și când PSD, Pro România ca alternativă la PSD, USR, Demos și PRM ar fi obligate de circumstanțe să colaboreze întrucât se luptă împreună cu un alt partid hiper-puternic)

… opoziția la FIDESZ a luat act de intenția de a candida a unei vedete TV independente pe nume Robert Puzser. Citez din manifestul lui: „Budapesta e azi un oraș plin de viață dar fără imagine, înecat în smog, căruia îi lipsesc spațiile verzi și spațiile publice (..) am mers prin marile orașe ale Europei, sunt concentrate pe oameni și spații verzi, aș fi vrut să văd asta în orașul meu. Dar mi-am dat seama că n-are sens să aștept că aș aștepta până mor, n-o să se întâmple [de la sine], eu trebuie să fac asta să se întâmple”.

Nu comentăm similitudinile, ci comportamentul opoziției. După o negociere cu Puzser au organizat alegeri primare (!) în două tururi (!!). S-a setat un criteriu pentru validarea lor (50 de mii de voturi valide, ca idee în Budapesta la ultimele locale au fost cam la fel de voturi ca la ultimele locale din București, adică aproape 600 de mii). Le-a câștigat nu Puzser ci Gergely Karácsony, un expert în comportament electoral și sisteme electorale (LOL).

Primul tur al alegerilor primare a avut loc cu zece luni înainte de locale, al doilea tur a avut loc cu patru luni înainte de locale. Au avut loc inclusiv dezbateri televizate. S-a votat online și în persoană. Puzser a respins rezultatul scrutinului și candidează oricum, profund decredibilizat însă. Dar intrăm în detalii deja.

Ideea de a aplica același mecanism în București mi se pare de bun simț:

1) Scade probabilitatea ca un candidat al opoziției să vină în fotoliul de primar după o campanie frumoasă dar fără să aibă habar ce și cum să facă.

2) Anulează șansele de succes ale lui Firea, concentrând vizibilitatea pe opoziție

3) Tactic, permite lui Nicușor Dan să rezolve luptele politice prin argumentul votului DAR și altor candidați să recupereze printr-o campanie bună deficitul de notorietate.

4) Mi se pare și destul de democratic, mai democratic decât negocieri netransparente de care citești pe site-uri și despre care niciun politician nu vorbește deschis.

5) E și meritocratic-darwinist – cum vrei să câștigi alegeri la nivel de oraș dacă nu ești în stare să câștigi voturile locuitorilor?

6) Permite și votanților să descopere ce votează. Bucureștiul o poate lua pe multe rute care se exclud între ele, de exemplu „un oraș verde” sună bine dar înseamnă multe limitări pentru șoferi. Dacă vii pe un val de emoție și atât, în 2024 ești terminat, lumea își dă seama că nu te-a votat pentru lucrurile pe care chiar voiai să le faci. Subliniez: următorul primar va veni pe un val colosal de așteptări dacă nu lumea nu știe precis ce va face odată ajuns primar. Iar ce vine ca valul ca valul se duce. O campanie frumușică dar ambiguă în 2020 te ucide în 2024. În București sunt 10-12% din voturile din țară, o prăbușire a primarului are efect și la parlamentare, nu e puțin lucru…

7) De asemenea, candidaturile independente sau semi-independente au șanse mai mici să rupă voturi decisive dacă principala candidatură a opoziției e bine definită în mentalul colectiv.