OraNoua.ro
Publicat în 20 aprilie 2016, 14:08 / 465 elite & idei

Bogdan Aurescu: « Dreptul de a nu ne teme » și Curtea Internaţională împotriva Terorismului

Bogdan Aurescu: « Dreptul de a nu ne teme » și Curtea Internaţională împotriva Terorismului

de Bogdan Aurescu

Terorismul a devenit un fenomen atât de amplu şi s-a dezvoltat atât de rapid încât este nevoie de reacţia întregii comunităţi internaţionale pentru a-i opri răspândirea şi a proteja viaţa. O reacţie neîntârziată şi cuprinzătoare, care să folosească eficient toate instrumentele, mecanismele şi conceptele care ne stau la dispoziţie sau care pot fi imaginate şi create pentru a-l contracara.

256 de acte teroriste au fost comise la nivel mondial doar în primele luni ale lui 2016 – spunea, la conferinţa pe care am organizat-o pe 1 aprilie 2016, la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, invitatul special al evenimentului, Kirsten Meersschaert, director de programe al Coaliţiei pentru Curtea Penală Internaţională. Nu avem însă nevoie de aceste cifre ca să înţelegem, după atentatele de anul trecut şi de anul acesta, că fenomenul terorist este în creştere de frecvenţă şi amplitudine, şi loveşte tot mai aproape, pentru a răspândi teamă. Sau că instrumentele pe care statele le folosesc suveran la nivel național au devenit insuficiente. Ori că mecanismele cooperării internaționale, așa cum sunt ele acum, între organismele statale cu competențe în domeniu se arată limitate și deci ineficiente. Atentatele din 22 martie de la Bruxelles au ilustrat elocvent, din păcate, aceste realități.

În plus, nu există până în acest moment la nivel internațional nicio pârghie de acțiune împotriva unui stat care nu ar dori sau nu ar putea să coopereze cu alte state pentru combaterea terorismului sau care să suplinească situația în care acest stat nu ar dori sau nu ar avea capacitatea să combată terorismul la nivel național, prin propriile instituții, fie pentru că acestea nu sunt suficient dezvoltate, fie pentru că nu funcţionează pentru că statul este eşuat (failed State). Este nevoie de idei noi, de instrumente noi care să răspundă acestor necesități.

Desigur, cooperarea internațională pentru combaterea terorismului trebuie întărită. Statele vor trebui să înțeleagă că instinctele suveraniste în acest domeniu nu mai sunt aducătoare de rezultate. Măsurile care vor trebui decise sau puse în aplicare au fost deja discutate atât după momentul Charlie Hebdo, inclusiv la Consiliul European extraordinar din februarie 2015, cât și după atentatele din 13 noiembrie 2015, tot de la Paris, la Consiliul European din 17-18 decembrie 2015, iar cel mai recent la Consiliul Justiție și Afaceri Interne din 24 martie 2016, la două zile după atentatele de la Bruxelles. Întârzierile nu mai sunt permise în această luptă cu frica pe care o trăiesc deja cotidian marile capitale ale Europei, dar nu numai. Fie că este vorba despre securizarea mai bună a frontierelor externe ale UE sau de întărirea securității aviatice și a infrastructurii strategice de transport, fie că vorbim despre combaterea finanțării terorismului (Daesh dispune de aproape 2 miliarde de dolari din comerțul ilicit cu petrol și cu bunuri furate, inclusiv culturale sau din taxele pe care le percepe din teritoriile ocupate) sau despre combaterea fluxului combatanților străini (sunt aproape 4300 de cetățeni europeni foreign fighters care au plecat spre zonele de conflict din Orientul Mijlociu din care se estimează că cca. 30 % s-au reîntors[i]), fie despre controlul mai bun al armelor de foc la nivel european sau despre adoptarea[ii] registrului pasagerilor (Passenger Name Record – PNR-ul european), fie despre dezvoltarea și aprofundarea schimbului de informații în timp real, inclusiv creșterea interoperabilității bazelor de date europene și internaționale, sau combaterea radicalizării și recrutării mai ales dintre tineri (prin folosirea mai eficientă a unor instrumente UE ca RAN – Radicalization Awareness Network sau IRU – Internet Refferal Unit, care semnalează site-urile de propagandă și recrutare ale organizațiilor jihadiste).

Nu vor mai putea fi lăsate deoparte nici problemele grave de integrare socială, economică și culturală în societățile statelor occidentale ale acestor grupuri și comunități ale căror probleme au fost până acum ignorate sau cel mult tolerate – făptuitorii recentelor atentate sunt cetățeni europeni de cel puţin a doua generaţie. Așa cum programe inteligente vor trebui finanțate serios de UE (şi nu numai) pentru adresarea acelorași probleme de integrare socială, economică și culturală în statele de origine din Orientul Mijlociu și Africa de Nord sau Subsahariană. Aceste programe, dacă vor produce efecte, vor fi vizibile în cel mai bun caz pe termen mediu.

Nu vor putea fi uitate nici eforturile de întărire a parteneriatelor în domeniul combaterii terorismului cu statele din aceste regiuni. Așa cum nici NATO nu își poate permite să nu aibă pe agenda sa la Summit-ul din Polonia problematica antiteroristă. Anul trecut propuneam la reuniunea ministerială din mai, de la Antalya, o strategie a Alianței cu două brațe, pentru Est și pentru Sud, dedicată consolidării capacităților naționale de apărare ale partenerilor NATO. Această strategie putea avea în vedere, printre altele, și întărirea capacităților naționale contra-teroriste ale partenerilor sudici. Este exact ceea ce s-a discutat recent la Washington la întâlnirea secretarului general NATO Jens Stoltenberg cu președintele Obama.[iii]

Indiferent însă de aceste măsuri de eficientizare a cooperării internaționale pentru combaterea terorismului, realitatea este că între nivelul național de acțiune a statelor – fie prin exercitarea „paradigmei securitare” de folosire a forței, fie prin întrebuințarea „paradigmei de aplicare a legii” penale naționale – și nivelul cooperării internaționale, care încă are, cum am văzut, limitele sale, nu există nimic, este o falie care trebuie umplută cu un instrument bazat pe dreptul internațional penal. Adică un organism internațional – o Curte internaţională – capabil să își exercite jurisdicția asupra actelor de terorism, care să prevină, să descurajeze și să pedepsească crima de terorism.

Desigur, Curtea nu va fi, singură, remediul miraculos împotriva terorismului, dar poate completa setul actual de instrumente şi, alături de efortul de eficientizare a celor existente, va face acest ansamblu mai performant. Şi mai cred că trebuie utilizate toate mecanismele pe care le putem imagina, inclusiv cele ale dreptului internațional, pentru a completa panoplia instrumentelor luptei antiteroriste.[iv] Mai ales că astăzi dreptul internaţional nu este folosit decât în mică măsură în combaterea terorismului – doar în sprijinirea unor elemente ale cooperării internaţionale în materie şi în încercarea de a asigura standarde unitare pentru dreptul penal naţional.

De aceea, ca ministru de externe, am propus pe 9 februarie 2015 în reuniunea Consiliului Afaceri Externe al UE[v], dedicată examinării şi identificării celor mai bune instrumente şi mecanisme de eficientizare a efortului de combatere a terorismului după atentatele de la Charlie Hebdo, crearea unei Curţi Internaţionale contra Terorismului.[vi]

Dincolo de umplerea acestui gol, deja amintit, folosirea dreptului internațional, a justiției internaționale, a statului de drept la nivel internațional, adică a acelui International Rule of Law, înseamnă de fapt că, în final, comunitatea internațională înțelege că orice acțiune a statelor și a comunității internaționale trebuie să se bazeze pe drept și că răspunsul la o astfel de amenințare globală, cum este terorismul, are nevoie tot de un răspuns global, şi tot bazat pe drept.[vii] Comunitatea internațională nu poate să-și plaseze reacția pe același nivel de violență ca actul terorist, ci trebuie să-și completeze panoplia de instrumente cu unul nou, fundamentat pe valori – valorile dreptului internațional. Atunci când terorismul este pe bună dreptate considerat ca un „act de război”, completarea acțiunii bazate pe folosirea forței cu un instrument al statului de drept la nivel internațional ar duce la echilibrarea corectă a relației dintre paradigma securitară și cea de aplicare a legii.

Crearea unei Curţi împotriva Terorismului nu este o idee cu totul nouă. Când am propus acest demers, pe 9 februarie 2015, le-am menţionat omologilor mei miniştri de externe faptul că încă din 1926 România a cerut Societăţii Naţiunilor să ia în considerare elaborarea unei „convenţii pentru a pedepsi terorismul cu titlu universal”. Şi că în 1934, după asasinarea de către terorişti, la Marsilia, a ministrului francez de externe şi a regelui Iugoslaviei, Societatea Naţiunilor a creat un comitet de experţi (Comitetul internaţional al Societăţii Naţiunilor pentru reprimarea internațională a terorismului) pentru elaborarea unei convenţii internaţionale „pentru a asigura reprimarea conspiraţiilor sau a crimelor comise în scop politic sau terorist”. Rezultatul lucrărilor Comitetului a fost adoptarea, la 16 noiembrie 1937, a Convenţiei cu privire la pedepsirea şi prevenirea terorismului (care a definit „actele de terorism” ), precum şi a Convenţiei pentru crearea unei Curţi Penale Internaţionale (adică mecanismul de pedepsire a actelor de terorism). Diplomatul şi juristul român Vespasian Pella, care a jucat un rol-cheie în elaborarea convenţiilor menţionate mai sus, spunea în celebrul său articol din 1950 „Towards an International Criminal Court”[viii] că aceste Convenţii au „marcat un punct de turnură decisiv în istoria dreptului public contemporan. Pentru prima oară a fost contemplată pronunţarea regulată de hotărâri judecătoreşti internaţionale în cazuri penale, iar corolarul dogmei suveranităţii, adică doctrina că aceste cazuri aparţin exclusiv curţilor naţionale, a fost abandonat.” Cu toate acestea, ca urmare a contextului internaţional al declanșării celui de-al doilea război mondial, aceste două instrumente, semnate de 24 de state şi ratificat de unul, nu au intrat niciodată în vigoare.

Astfel, în acest moment, crima de terorism nu se află în competenţa niciunei instanţe internaţionale penale (Tribunalul Special Penal pentru Liban, creat în 2007 pentru judecarea persoanelor vinovate de asasinarea fostului prim-ministru libanez R. Hariri la 14 februarie 2005, aplică prevederile dreptului penal libanez privind pedepsirea actelor de terorism, deci ca infracţiune definită naţional, nu în calitate de crimă internaţională). Au mai existat încercări de a introduce crima de terorism în competenţa materială a actualei Curţi Penale Internaţionale, care funcţionează din 2002 la Haga, atât în 1998, când a fost finalizat Statutul acesteia, cât şi în 2010, când Statutul a fost revizuit, dar fără succes, astfel încât această curte se poate ocupa doar de crima de genocid, crimele împotriva umanităţii, crimele de război şi crima de agresiune.

Pe 9 februarie 2015, după ce am avansat propunerea de creare a Curţii Internaţionale împotriva Terorismului, ministrul spaniol de externe Jose-Manuel Garcia Margallo y Marfil a venit imediat la mine şi mi-a spus că doreşte să implice Spania în susţinerea acestui proces. Am discutat atunci şi cu omologul olandez Bert Koenders, care a fost foarte interesat şi deschis (aşa cum a fost şi la vizita sa din martie 2015, la Bucureşti[ix]). Deci ne-am apucat de lucru. Au fost două sesiuni ale experţilor jurişti din cele trei ministere de externe, în aprilie la București şi în mai la Madrid, în urma cărora s-au elaborat un concept şi apoi un proiect de Statut.

Cum ar urma să arate viitoarea Curte Internaţională împotriva Terorismului?

~ Competenţa Curţii ar urma să fie complementară sau subsidiară competenţei instanţelor naţionale. Asta înseamnă că ar urma să judece doar în acele situaţii în care statul sau statele competente pentru judecarea făptuitorilor unei crime de terorism nu doresc sau nu pot să întreprindă demersuri pentru sancţionarea crimelor comise. Acţionând astfel, curtea va contribui la stimularea şi întărirea capacităţilor naţionale de a lupta împotriva terorismului. De asemenea, Curtea ar deveni competentă atunci când un stat ar dori din proprie iniţiativă să defere un caz de terorism Curţii Internaţionale împotriva Terorismului. O asemenea decizie ar putea fi justificată de un stat din motive politice, când ar dori să atragă atenţia comunităţii internaţionale asupra fenomenului terorist din ţara sau regiunea respectivă, sau din cauze instituţionale, când statul în cauză nu are capabilităţi naţionale suficiente pentru gestionarea optimă, eficientă a cazului respectiv. Sau, atunci când mai multe state ar avea competenţa de a urmări şi judeca făptuitorii unui act terorist – când sunt implicate victime sau făptuitori de mai multe cetăţenii sau efectele crimei se produc pe teritoriile mai multor state –, deferirea de către statele în cauză către Curte ar înlătura consecinţele negative ale acestei concurenţe de competenţe naţionale. Desigur, ca şi în cazul CPI, ne-am gândit că ar fi util ca şi Consiliul de Securitate ONU să trimită un caz sau situaţie teroristă către Curte. Aceste ipoteze vor permite Curţii să-şi activeze jurisdicţia, contribuind la o mai bună guvernanţă, prin instrumente juridice, în lupta contra impunităţii făptuitorilor crimelor de terorism.

~ Competenţa Curţii ar urma să fie, de asemenea, complementară sau subsidiară competenţei actualei Curţi Penale Internaţionale, atunci când un act terorist ar avea parametrii unei crime aflate deja în jurisdicţia CPI (crimă contra umanităţii, de exemplu).

~ În competenţa materială a Curţii ar urma să fie crima de terorism, definită pe baza dreptului internaţional, atât cel cutumiar şi prin jurisprudenţa internaţională (în special în cea a Tribunalului Special Penal pentru Liban, care în Decizia interlocutorie din 16 februarie 2011 a Camerei sale de apel a recunoscut existenţa unei reguli de drept cutumiar internaţional privind definiţia crimei de terorism), cât şi plecând de la definiţiile sectoriale din cele 19 convenţii ONU deja adoptate în materie, care reglementează aspecte specifice ale terorismului în domenii ca securitatea aeriană, securitatea maritimă, finanţarea terorismului, utilizarea anumitor tipuri de arme, protecţia anumitor tipuri de persoane. O astfel de definiţie ar putea avea ca elemente: existenţa unei intenţii criminale în comiterea faptelor (dolus), intenţia specifică de a cauza teroarea sau de a constrânge o autoritate să facă sau să nu facă ceva (dolus specialis), comiterea faptei penale, caracterul transnaţional şi gravitatea faptelor, care constituie o ameninţare la adresa păcii şi securităţii internaţionale.

Este adevărat, au existat dificultăţi în convenirea unei definiţii general acceptate la nivel internaţional, determinate mai ales de disputa dacă ar trebui sau nu incluse în definiţia crimei de terorism actele violente comise de mişcările de eliberare naţională sau actele forţelor armate. Doctrina a dezbătut extensiv chestiunea lipsei unei definiţii a terorismului general acceptate. Totuşi, nu cred că acest obstacol este insurmontabil: plecând de la baza comună a tuturor definiţiilor – utilizarea violenţei şi impunerea fricii pentru a atinge un scop anume – şi plecând de la convenţiile deja încheiate în sistemul ONU şi elementele cutumiare, se poate ajunge la un numitor comun.

~ Competenţa ratione personae, în mod similar altor jurisdicţii penale internaţionale, ar privi persoane fizice care au împlinit vârsta de 18 ani la data comiterii faptei, indiferent de poziţia politică, militară sau de orice altă natură pe care o deţin.

~ Competenţa ratione temporis ar urma să privească doar fapte comise după crearea Curţii, deci ar fi neretroactivă, la fel ca în cazul CPI.

~ Competenţa ratione loci ar urma să fie, în mod ideal, universală. Deoarece terorismul nu este limitat la un anume loc, este necesar să se înfiinţeze o curte cu competenţă globală. Universalitatea Curţii ar evita crearea de „safe havens” (zone sigure) pentru activităţile teroriste. Dar acest aspect ține de modul de înfiinţare.

~ Modul de înfiinţare ideal, din punct de vedere al legitimităţii, ar fi un tratat multilateral – Statutul Curţii, negociat şi încheiat de cât mai multe state. Dar universalitatea competenţei Curţii ar depinde direct de câte state ar fi părţi la acest tratat. În plus, ar dura mult, ori avem nevoie de un răspuns rapid, iar negocierea ar putea dilua anumite aspecte de eficienţă ale viitoarei Curţi.

De aceea, am preferat să propunem, ca mod de creare, o rezoluţie a Consiliului de Securitate ONU. Acest mod de înfiinţare este justificat de faptul că crima de terorism este, cu certitudine, o ameninţare la adresa păcii şi securităţii internaţionale, fiind în acelaşi timp o ameninţare globală. Consiliul a mai creat instanţe penale internaţionale (Tribunalele penale internaţionale pentru fosta Iugoslavie, Ruanda, Liban), e drept, nu cu caracter permanent, aşa cum dorim să fie Curtea Internaţională împotriva Terorismului. Dar Consiliul a arătat deja în practica sa că poate fi inovativ atunci când este necesară contracararea ameninţărilor la adresa păcii şi securităţii internaţionale.

~ Structura viitoarei Curţi ar include un număr rezonabil de judecători (11 sau 15), alese dintre persoanele care se bucură de o înaltă consideraţie morală, cunoscute pentru imparţialitatea şi integritatea lor, având o înaltă competenţă recunoscută în domeniul dreptului internaţional/dreptului penal, cu luarea în considerare a principiilor reprezentării geografie echitabile, reprezentării principalelor sisteme juridice ale lumii şi reprezentării echitabile a bărbaţilor şi femeilor. De asemenea, ar include un Birou al Procurorului, eventual şi un Birou al Apărării (după modelul curţilor penale speciale pentru Sierra Leone şi Liban), o Grefă, dar şi o inovaţie: o „forţă multinaţională de poliţie sau de securitate”, în cadrul Biroului Procurorului, care ar acţiona ca instrument complementar, în ipoteza în care un stat nu ar putea sau nu ar dori să coopereze cu privire la probele şi informaţiile în legătură cu acuzatul. Această „forţă” ar gestiona, printre altele, aspecte privind strângerea de probe, identificarea şi localizarea de persoane, predarea şi transferul lor către Curte. Vom lucra în continuare pentru detalierea acestui concept.

~ Costurile ar urma să fie suportate din bugetul ONU. Oricum, nu cred că un astfel de fenomen care ameninţă toate statele şi toţi cetăţenii lor în egală măsură ar putea să fie blocat din raţiuni financiare. Până la urmă, viaţa nu are preţ. La fel şi „dreptul de a nu ne teme”.

Sigur, unii vor spune că dacă un terorist a ajuns în faţa acestui tribunal, răul, adică actul terorist, este deja făcut. Totuşi, acest instrument – Curtea Internaţională împotriva Terorismului – are o extrem de importantă dimensiune de prevenţie. Pentru că simpla ei existenţă, dar şi funcţionarea sa eficientă prin pedepsele aplicate vor fi percepute ca un semnal foarte puternic de descurajare a unor noi acte teroriste: comunitatea internaţională va arăta că nu rămâne în defensivă, ci reacţionează folosind ca instrumente valorile superioare ale dreptului internaţional, ale statului de drept la nivel internaţional.

Este un proiect care are nevoie de susţinere internaţională cât mai largă. În 2015 l-am promovat, ca ministru, în toate întâlnirile cu alţi omologi – miniştri ai afacerilor externe. Există deja susţinere, interes şi deschidere – mai ales din partea statelor din Orientul Mijlociu, care vor să elimine din percepţia publică echivalenţa între terorism şi religia islamică. L-am promovat în conferinţele la care am participat sau pe care le-am organizat la Strasbourg, Haga, New York, București, Madrid. Şi mă bucur că ONG-urile internaţionale au pus pe agenda lor acest proiect, aşa cum a făcut-o Coaliţia pentru Curtea Penală Internaţională, de la Haga, o coaliţie de peste 2500 de ONG-uri din peste 150 de ţări.

Aceste eforturi trebuie să continue, pentru că nu mai este timp. Şi pentru că este nevoie de Curtea Internaţională împotriva Terorismului. Pentru că avem dreptul să ne fie garantat, tuturor, prin dreptul internaţional şi justiţia internaţională, „dreptul de a nu ne teme”.

Bogdan Aurescu a fost ministrul afacerilor externe al României. Opiniile exprimate aparțin exclusiv autorului și nu angajează MAE român.

NOTE________________________

[i] A se vedea Raportul „The Foreign Fighters Phenomenon in the EU – Profiles, Threats & Policies” al International Centre for Counter-Terrorism din Haga, http://icct.nl/publication/report-the-foreign-fighters-phenomenon-in-the-eu-profiles-threats-policies/.
[ii] La 14 aprilie 2016.

[iii] A se vedea „Remarks by the President and Secretary General Stoltenberg of NATO after Bilateral Meeting”, 4 aprilie 2016, https://www.whitehouse.gov/the-press-office/2016/04/04/remarks-president-and-secretary-general-stoltenberg-nato-after-bilateral. Fragment din Declaraţia Secretarului General NATO Jens Stoltenberg: „Luptăm împreună împotriva terorismului. Terorismul ne afectează pe toţi, de la Bruxelles la San Bernardino, şi toţi aliaţii NATO contribuie la eforturile SUA de a slăbi şi distruge ISIL. Şi doar săptămâna trecută am început trainingul pentru ofiţerii irakieni şi vom continua să sprijinim eforturile SUA şi ale altor state de a lupta contra ISIL. Am discutat şi cum NATO îşi poate spori sprijinul pentru alte state din regiune şi a le asigura şi permite să-şi stabilizeze propriile ţări şi să lupte împotriva ISIL, şi de aceea diferitele modalităţi de construire a capacităţilor locale este un subiect prioritar pe agenda noastră în NATO.”

[iv] A se vedea Declaraţia de la Madrid din 28 iulie 2015, adoptată de Conferinţa Ministerială ulterioară reuniunii speciale a Comitetului Contra-Terorism al Consiliului de Securitate ONU: „Cerem statelor să propună idei creative şi abordări noi pentru dezvoltarea de instrumente juridice pentru contracararea pe mai departe a terorismului …, conform dreptului internaţional.” (subl. mea). A se vedea de asemenea paragraful 24 al Declaraţiei prezidenţiale a celei de-a 12-a reuniuni a miniştrilor afacerilor externe ai Asia-Europe Meeting (ASEM), Luxemburg, 5-6 noiembrie 2015 Working Together for a Sustainable and Secure Future http://www.aseminfoboard.org/sites/default/files/documents/2015%20-%20ASEM%20FMM12%20-%20Chair%20Statement_0.pdf: „Ei (miniştrii) au subliniat totodată necesitatea de a propune noi idei şi de a susţine noi abordări pentru dezvoltarea de instrumente juridice pentru contracararea terorismului …, conform obligaţiilor de drept internaţional.” (subl. mea).

[v] A se vedea Comunicat de presă, “Participarea ministrului afacerilor externe Bogdan Aurescu la reuniunea Consiliului Afaceri Externe”, 9 februarie 2015, disponibil la adresa http://www.mae.ro/node/30571.

[vi] A se vedea, pentru o prezentare mai amplă a conceptului, Bogdan Aurescu, Ion Gâlea, Establishing an International Court against Terrorism, Revista de Drept Constituțional nr. 1/2015, p. 105-116, dar și articolul The war on terror begins anew, pe care l-am scris împreună cu ministrul de externe spaniol, Jose-Manuel Garcia Margallo y Marfil, Project Syndicate, 13 noiembrie 2015, https://www.project-syndicate.org/commentary/international-court-against-terrorism-romania-spain-by-bogdan-aurescu-and-jose-garcia-margallo-y-marfil-2015-11?barrier=true. A se vedea, de asemenea, secțiunea de pe site-ul MAE Inițiativa României privind înființarea unei Curți Internaționale împotriva Terorismului http://www.mae.ro/node/34484.

[vii] A se vedea şi „Intervenția națională a Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, susţinută în cadrul dezbaterilor generale ale celei de-a 70-a sesiuni a Adunării Generale a ONU”, http://www.presidency.ro/ro/media/discursuri/interventia-nationala-a-presedintelui-romaniei-domnul-klaus-iohannis-sustinuta-in-cadrul-dezbaterilor-generale-ale-celei-de-a-70-a-sesiuni-a-adunarii-generale-a-onu: „Consolidarea justiției internaționale și nevoia de a pune capăt impunității ar trebui să determine o abordare juridică consolidată cu privire la terorismul internațional. Terorismul reprezintă gradul cel mai înalt de crime împotriva indivizilor și a societăților. În opinia României, comunitatea internațională trebuie să facă mai mult pentru a combate terorismul cu instrumente juridice care includ dreptul penal internațional. Luând în considerare acest obiectiv, România și Spania au determinat un proces de reflecție privind posibila înființare a unei Curți Internaționale pentru Crimele Terorismului. Suntem pe deplin conștienți de dificultățile conceptuale și operaționale ale unei asemenea întreprinderi. Totuși, valorile care susțin această reflecție ce vizează consolidarea statului de drept în efortul nostru antiterorist multilateral, au șanse să genereze noi idei pentru dezvoltarea de instrumente juridice. Credem că acest proces de reflecție își are propriul merit, deoarece va alimenta dezbaterea privind consolidarea valorilor justiției și ale dreptului internațional. Aș profita de această oportunitate pentru a invita toate delegațiile interesate să se angajeze cu bună credință în discuțiile privind implementarea acestor valori în lupta împotriva terorismului.” (subl. mea).

[viii] Vespasian V. Pella, Towards an International Criminal Court, American Journal of International Law, Vol. 44, no.1, Jan. 1950, pp.37-68.

[ix] A se vedea „Olanda şi România vor crearea Curţii Internaţionale pentru crime teroriste”, http://www.romania-actualitati.ro/olanda-si-romania-vor-crearea-curtii-internationale-pentru-crime-teroriste-74659: „Reporter: Ministrul Bogdan Aurescu a propus recent înfiinţarea unui Tribunal Internaţional pentru crime teroriste, iar Olanda găzduieşte multe astfel de instituţii de justiţie. Cum aţi primit propunerea? Bert Koenders: Salut această idee, cred că e extrem de important să luptăm cu terorismul şi în acelaşi timp să ne asigurăm că facem asta prin proceduri legale internaţionale. Am vorbit cu ministrul Aurescu despre această idee, pe care o aplaud. Evident, sunt câteva elemente legale care trebuie discutate, de exemplu ce este terorism şi ce nu, care ar fi procedurile potrivite ori dacă acest tribunal internaţional va fi diferit de altele. Noi în Olanda am incercat să vedem dacă acest tribunal ar putea fi parte din Curtea Penală Internaţională, dar deocamdată nu avem o majoritate şi un consens în această privinţă. Idei, ca cea privind acest tribunal, sunt extrem de importante în lupta antiteroristă şi vom analiza împreună cu partea română în ce măsură este posibilă crearea acestui tribunal.”

contributors.ro

Ultima ora:

ObservatorȘtefan Popescu: Lumea, pe scurt…

PoliticIon M. Ioniță: Ce efecte are demisia președintelui?

EconomieRăzvan Popescu: ROMGAZ a publicat rezultatele operaționale cheie preliminare aferente anului 2024

ExternIulian Chifu: Cursa pentru partenerul de coaliție al PAS-ului Maiei Sandu la generalele din Republica Moldova

SocialAndrei Caramitru: Studiu despre analfabetismul funcțional

EvenimenteRadu Puchiu: Extrem de onorat că am avut ocazia să moderez primul Aspen Dialog din acest an – The Power of Convening in Turbulent Times

EditorialȘtefan Popescu: Lumea, pe scurt…

CulturaIonuț Vulpescu: Podcast – invitat, actorul Constantin Dinulescu (sezonul 5, episodul 1)



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe