Sunt puncte de vedere exprimate şi în cadrul partidului, atât de către subsemnatul, cât şi de alţi colegi, inclusiv preşedinţii partidului, care merită o dezbatere şi mai largă, fie numai pentru faptul că trebuie să dăm de ştire societăţii că am înţeles mesajele ei şi lucrăm pentru soluţii. Nu propun verdicte, ci puncte de plecare într-o dezbatere pozitivă.

Punct şi de la capăt a fost unul dintre sloganele campaniei prezidenţiale încununate de succes anul trecut. Pare să fie un principiu valabil şi pentru situaţia PNL de astăzi. Încheiem un an complicat, unele s-au făcut, cu altele trebuie să o luăm de la capăt.

Contextul politic este unul suis generis, atipic. Clasic, într-o democraţie avem unul sau mai multe partide la guvernare şi unul sau mai multe partide în opoziţie. În special aceasta din urmă este foarte importantă. Opoziţia este proba democraţiei. În prezent, formal şi declarativ nu avem vreun partid la guvernare, toate sunt în opoziţie. Cum să numim această formulă? Eu i-aş spune o democraţie asimetrică, pentru că, fără îndoială, avem democraţie, devreme ce avem opoziţie, dar la guvernare nu se află niciun partid.

PNL şi-a declarat sprijinul parlamentar guvernului Cioloş la momentul învestirii. A fost o decizie corectă, logică şi firească, în raport de desemnarea premierului Cioloş şi nevoia instalării unui guvern care să preia rapid frâiele abandonate de guvernul demisionar Ponta. S-a evitat astfel o posibilă şi nedorită instabilitate politică. Societatea civilă a fost tranşantă şi a respins vehement soluţia unui guvern politic. Desemnarea premierului Cioloş, o soluţie bună. Istoriile contrafactuale nu-şi au rostul.

Aceeaşi voce a societăţii civile, dar şi a Preşedintelui (vezi discursul de la instalarea guvernului Cioloş), pune ca primă problemă pentru PNL provocarea reformării, sau, dacă doriţi, a modernizării. Această provocare adresată PNL presupune clarificarea unor subiecte pentru a se poziţiona în noul context democratic asimetric şi a se pune în mişcare pentru bătăliile electorale din 2016. Ideea corectă a modernizării PNL nu anulează însă o serie de merite ale PNL în 2015 pe care le reafirm răspicat, pentru că au fost prea puţin comunicate de noi: primul partid care a dat un program de guvernare cu aproape 2 ani înainte de alegeri (din program s-au inspirat şi numeroşi actori politici guvernamentali sau de opoziţie din afara PNL), primul partid care a vorbit de priorităţile Sănătate – Educaţie – Infrastructură – Capital autohton încă din februarie, Codul electoral, vot pozitiv constant în favoarea cererilor Parchetului, vot prin corespondenţă, nenumărate moţiuni simple şi teme de dezbatere pe agenda publică etc.

Acestea fiind spuse, revin la reformă şi modernizare.

S-o luăm pe rând şi pe scurt, fără a avea pretenţia unui discurs exhaustiv.

1. Reforma PNL, aspectul instituţional – politic. Acest concept generos, dar deocamdată vag, trebuie definit în termeni foarte simpli şi aplicat fără multă tocmeală, rapid. Consider alături de cei mulţi cu care am discutat în ultima perioadă, că nu putem reduce reforma doar la înlocuirea unor chipuri de prim sau secund plan cu altele noi. Împrospătarea rândurilor partidului şi deschiderea porţilor acestuia rămân deziderate generoase, valoarea se naşte din competiţie corectă. Dar trebuie să împingem reforma şi spre alte zone. Pe scurt, cred că reforma instituţională a PNL  trebuie să privească în această etapă politica de resurse umane, democratizarea deciziei şi politicile de comunicare. În ce priveşte resursele umane, ar fi două căi, la fel de importante: activarea resurselor umane interne disponibile în partid simultan cu deschiderea partidului spre societate, mediile de business şi academice. Activarea tineretului PNL e o carte de jucat. Sunt pârghii rămase nefolosite. Spre exemplu, Konrad Adenauer Schtiftung a derulat un program de excelenţă la care au făcut aplicaţie prea puţini tineri din PNL. Să popularizăm mai activ astfel de programe. Alte pârghii pot fi create. Dincolo de cadrul rigid al organizaţiilor interne de tineret, am putea coopta în cadrul forurilor partidului un număr de tineri care să participe la şedinţe cu titlu de observatori fără drept de vot, nu doar a şefilor de organizaţie. O altă măsură ar fi pregătirea unui număr de 5-10-15 comunicatori din organizaţiile de tineret care să fie trimişi „la bătaie” pe televizoare în dezbaterile politice de linia întâi. Repet, după o pregătire politică şi de comunicare temeinică. Focul acestor bătălii retorice le vor fixa mai bine conceptele politice, îi vor antrena pentru discursul public şi le vor da încredere pentru viitor. După un astfel de exerciţiu real vor aborda cu aplomb bătălia internă pentru poziţii şi vor contribui pozitiv la împrospătarea partidului. Poate că unii vor greşi sau vor claca, dar cu certitudine alţii vor răzbi şi se vor transforma în 2-3 luni în voci tinere şi competente ale partidului. Tehnica aruncatului în apă după o prealabilă pregătire declanşează talente ascunse şi resurse nebănuite.

În ceea ce priveşte democratizarea deciziei partidului, cred că refacerea compoziţiei Comisiei Organizatorice de Unificare a PNL (Comisia) ar fi un prim pas. Aceasta nu ar însemna neapărat înlocuirea unor membri, ci mă gândesc mai degrabă la extinderea componenţei ei şi cu alte persoane care pot aduce plus valoare, cu atât mai mult cu cât, de facto, la lucrările Comisiei participă mai mulţi colegi pe bază de voluntariat. În ceea ce priveşte comunicarea, obiective precum ar fi coerenţa şi promptitudinea nu se pot rezolva doar cu disciplina de comunicare şi cu circulaţia rapidă a punctajelor, ambele importante, ci şi prin formarea unui grup extins de comunicatori, inclusiv din tânăra generaţie (vezi supra), capabili de reacţii spontane în linie logică cu programul şi poziţiile politice ale partidului, comunicatori care să fie permanent în legătură (grup de comunicare online) cu preşedinţii partidului şi liderii de grup parlamentar, membrii Comisiei, astfel încât să preluăm iniţiativa comunicării politice în Agora. Bineînţeles, totul pleacă de la stabilirea rapidă a poziţiei politice a partidului faţă de principalele teme politice care apar sau (de preferinţă) sunt lansate de PNL. În fine, pasul hotărâtor pentru reformă sunt listele de candidaţi la alegerile locale şi generale. În componenţa listelor se va regăsi răspunsul direct al partidului la cererile societăţii privind profesionalismul şi integritatea în politică.

2. Organizaţia de Bucureşti. De ce acest subiect punctual? Pentru că Organizaţia Bucureşti trebuie să devină o „organizaţie fanion” a PNL, un vector de tracţiune politică, dar şi un laborator pentru soluţiile de care are nevoie Bucureştiul. Bucureştiul este blocat, lăsat de izbelişte de o administraţie pesedistă coruptă şi iresponsabilă. Dezastrul şi tragedia din Clubul „Colectiv” trebuie să fie punctul terminus al neglijenţei criminale a administraţiei, de la care să începem prefacerea oraşului într-o metropolă cu adevărat modernă şi sigură pentru cetăţeni. Două măsuri se impun, cred, cu celeritate: conducere unică la Organizaţia de Bucureşti şi intensificarea dezbaterilor în şi în afara partidului, cu bucureştenii, pentru un adevărat Plan al modernizării Capitalei şi zonei metropolitane, demers început dealtfel. Reuşita la Organizaţia Bucureşti va cataliza fuziunea, va fi un „proiect pilot” care ar putea servi drept model pentru alte organizaţii.

3. Reforma PNL, aspectul doctrinar – politic. Doctrina PNL. Reforma PNL nu priveşte doar partea instituţional organizatorică, ci şi cea doctrinară. Rămâne PNL fidel conceptului prin noi înşine, îmbraţişează complet doctrina PPE, merge către neoliberalism, se plasează mai spre centru, aproape de conceptul a treia cale, aruncă punţi către societatea postcapitalistă – postindustrială, un concept vehiculat recent pe zona de dreapta în Marea Britanie, sau va îmbrăca toate aceste linii, creând spaţiul instituţional pentru o exprimare politică în evantai pe dreapta? Elemente ale unei astfel de doctrine se regăsesc în Programul de Guvernare PNL – ”Reclădirea Naţională”, dar acest document de partid are un caracter aplicat, nu constituie un document de doctrină. E nevoie ca PNL să elaboreze până la alegerile generale din 2016 un document politic doctrinar care să fundamenteze teoretic soluţiile de perspectivă programatică ale PNL. Înainte de alegerile generale se impune actualizarea Programului de guvernare – „Reclădirea Naţională”. Această actualizare nu înseamnă doar o adaptare la starea ţării, sunt convins că mai bună, după guvernarea Cioloş, ci şi încadrarea soluţiilor în doctrina liberală, în proiectul de ţară pe care îl vedem noi pentru România.

4. Poziţia faţă de guvernul Cioloş. Simplul enunţ că îl sprijinim nu este de ajuns. Per ansamblu, Guvernul Cioloş este apriori un mare pas înainte faţă de guvernul demisionar Ponta. Sunt de părere că guvernul Cioloş trebuie să fie sprijinit pro-activ şi geometric variabil. Aceasta înseamnă sprijin pentru orice măsură care se află în programul nostru de guvernare sau îl completează rezonant, orice măsură care este în linie cu doctrina PNL şi obiectivele sale politice. Fac referire la doctrină, pentru că elementul de relansare a sistemelor naţionale de sănătate, educaţie şi infrastructură, precum şi a capitalului naţional, reprezintă firul roşu al Programului de guvernare al PNL – ”Reclădirea Naţională”. Pe scurt, este foarte important ce vrea UE, a cărei parte suntem, cum bine spunea premierul Cioloş, dar este la fel de important să prioritizăm interesele noastre în concertul UE, una dintre misiunile pe care şi le-a asumat dealtfel şi guvernul Cioloş.

5. Poziţia faţă de societate, faţă de lumea largă. PNL trebuie să deschidă un dialog intens şi permanent cu societatea, cu mediul cultural, de business, academic, al antreprenorilor, profesiilor, cu toţi cei care muncesc într-o formă sau alta. „Buticarul” din colţul străzii este un om de dreapta, agricultorul este un om de dreapta, profesorul este un om de dreapta, muncitorul din orice fabrică poate fi un om de dreapta modern, totul este să le vorbim, să intrăm în dialog şi parteneriat cu ei, să-i reprezentăm. PNL are expertiză internă să se pronunţe pe probleme diplomatice şi de relaţii internaţionale, trebuie să ne asumăm un program de relaţionare cu ambasadele, cu partidele din ţările europene, cu marile administraţii citadine din Europa, pentru a învăţa şi a ne face cunoscuţi. Să clădim treptat o nouă imagine a PNL în societate şi în Europa, să devenim un partid implicat şi auzit. Toată „Armata PNL” trebuie pusă în mişcare cu ordine şi misiuni precise, permanent evaluate de ”centrul de comandă”.

Am scris cele de mai sus drept o contribuţie la dezbaterea politică cerută de democratizarea, transparentizarea şi profesionalizarea deciziilor politice. PNL este în plin proces de fuziune structurală. Acest proces trebuie extins la unul de reformă şi dinamizare, la capătul căruia partidul să fie o organizaţie bine echipată cu oameni care să producă idei şi să câştige încrederea cetăţenilor. Ne-am propus prin Programul de guvernare – „Reclădirea Naţională” un guvern şi o administraţie inteligente. Să ne propunem prin reforma şi modernizarea PNL un partid mai articulat şi mai puternic, care stă independent pe picioarele lui, capabil să câştige alegeri şi să guverneze. Prin noi înşine (alături de parteneriI SUA, NATO, UE) trebuie să înceapă din interiorul partidului, înainte de a cuprinde din nou, benefic,  România.

Suntem într-un punct de cotitură. Îmi aduc aminte de melodia de campanie prezidenţială 2014, Ştie să renască… Avem premisele succesului şi el poate fi atins în echipă, desăvârşind fuziunea. Să avem încredere şi să trecem la treabă!

adevarul.ro