de Codrin Scutaru

Societatea în care trăim este într-o continuă schimbare, iar tehnologia și globalizarea își pun din ce în ce mai mult amprenta asupra relațiilor dintre angajat și angajator. Nu este de mirare faptul că una dintre provocările cu care se confruntă deja marile companii este modul de organizare a programului de lucru şi efectul asupra eficienţei şi implicării angajaţilor. Conform unui studiu Deloitte din 2015, 87% dintre executivii şi managerii de HR se confruntă cu un grad scăzut de motivare şi implicare a angajaţilor.

Este clar că intrăm într-o nouă eră a muncii. O eră în care smartphone-ul conectat la internet face parte din recuzita oricărui angajat, în care viaţa urbană tot mai dinamică are provocări specifice, în care dorinţa de a trăi mai sănătos ne obligă să ne programăm cel puţin o pauză de masă pe zi.

Se impune astfel crearea unor proceduri care să răspundă acestor noi provocări și să prevină situațiile dificile, generate de performanța scăzută a angajaților.

În România există încă o reticenţă faţă de programul flexibil de muncă de teama ineficienţei angajatului sau a folosirii pentru timp liber a unor perioade când nu se află sub directă monitorizare. Cu toate acestea, programul flexibil de muncă este deja normat de Codul Muncii prin art. 118, alineatele 1-3.

Orice companie poate decide prin regulamentul intern aplicarea unor programe individualizate de muncă: „Durata zilnică a timpului de muncă este împărţită în două perioade: o perioadă fixă, în care personalul se află simultan la locul de muncă şi o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul îşi alege orele de sosire şi de plecare, cu respectarea timpului de muncă zilnic.” (Art. 118, alin. 3).

Pentru salariaţii care au de îndeplinit şi atribuţii familiale (duc sau iau copiii de la grădiniţă/şcoală, au pe cineva în îngrijire) sau pur şi simplu sunt mai eficienţi în anumite perioade ale zilei, datorită bioritmului, aceste programe individualizate de muncă pot fi o soluţie care se află deja la îndemâna angajatorului. Generaţia Y, millenials de 18-35 de ani stau mult timp pe reţele sociale şi pot fi mai productivi în intervalul 10-13, nu neapărat de la 7.30 sau 8.

Este posibil ca acele companii care nu se vor adapta la noii vectori de comunicare, care au apărut odată cu tehnologia, să piardă din punct de vedere al productivităţii angajaţilor tineri. Atitudinea angajatorilor faţă de angajaţi poate fi comparată cu cea a profesorilor universitari faţă de studenţi. Așa cum spuneam chiar eu însumi la un moment dat, studenţii din România nu mai învaţă ca înainte. Poate că nici angajaţii din România nu mai muncesc ca înainte, dar asta e şansa noastră de fi mai eficienţi.

Muncind diferit şi adaptând programul de lucru la o societate dinamică, cu provocări specifice, putem răspunde constructiv unei noi realităţi a pieţei muncii.

www.cariereonline.ro