Corespondenta din Bucuresti de la Iulia Deleanu pentru „Buna Dimineata, Israel”:

Scufundarea, acum 70 de ani, în Marea Neagră a vasului „Struma”, cu aproape 800 de evrei români în drum spre Ereţ Israel, pentru a scăpa de spectrul deportării sub regimul Antonescu, episod al Holocaustului în România, a fost comemorată la Bucureşti în faţa Monumentului consacrat victimelor de pe „Struma” la Cimitirul evreiesc din Şos. Giurgiului. Ceremonia a fost urmată de un simpozion la Centrul Comunitar Evreiesc. Organizatori – Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Comunitatea Evreilor din Bucureşti, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. Cuvântul de deschidere la Monument şi moderarea simpozionului au aparţinut preşedintelui C.E.B., Erwin Şimşensohn. Printre cei prezenţi la hazkara s-au aflat reprezentanţi ai Preşedinţiei, Guvernului, Primăriei sectorului IV al Capitalei, ai unor organizaţii de minorităţi naţionale, diplomaţi, înalţi ierarhi. Au participat E.S. Dan Ben-Eliezer, ambasadorul Israelului în România, preşedintele Federatiei. dr. Aurel Vainer, preşedintele B’nai B’rith România, ing. José Iacobescu, lideri comunitari, numeroşi evrei bucureşteni. Omagiul de suflet şi gând pentru martiri, Israelul – cămin pentru evreii de pretutindeni au fost ideile centrale ale discursului rostit de ambasadorul Statului Israel. Nevoia de a învăţa din lecţiile istoriei, astăzi – mai imperioasă decât oricând, pe fundalul crizei globale economice şi financiare, similară cu aceea din anii ’29 – ’30, a fost pusă în valoare de vicepreşedintele Federaţiei, ing. Paul Schwartz. Depunerile de coroane din partea Preşedinţiei României, Federaţiei, Ambasadei Israelului în România, B’nai B’rith România, Primăriei Sectorului IV al Capitalei au fost însoţite de onoruri militare. El Male Rahamim şi Kadiş pentru odihna sufletelor celor pieriţi pe „Struma” au fost intonate de Prim Cantorul Iosif Adler; făcând să treacă un fior de sacralitate străveche printre cei reuniţi la Monumentul celor fără de morminte de pe „Struma”.
La simpozionul de la Centrul Comunitar Evreiesc, dr. Aurel Vainer a amintit despre comemorarea martirilor „Strumei” în Knesset, organizată din iniţiativa unei personalităţi marcante a israelienilor originari din România, ing. Baruch Tercatin, care şi-a pierdut un frate pe „Struma”. Domnia sa s-a declarat impresionat de cuvântările rostite de membri ai Comisiei de Absorbţie şi Afaceri pentru Diaspora, E.S. Edward Iosiper, ambasadorul României în Israel, de participarea preşedintelui Knessetului, Reuven Rivlin. În intervenţia sa, scriitorul Stelian Tănase, autorul scenariului pentru filmul „Struma”, în regia lui Radu Gabrea, a arătat că tragedia celor pieriţi prin torpilarea vasului „Struma” este şi o tragedie a poporului român şi că fiecare ţară beligerantă implicată poartă răspunderea ei: România, Marea Britanie, Turcia, fosta U.R.S.S. Directorul Centrului pentru Studierea Istoriei Evreilor din România din cadrul Federaţiei, dr. Liviu Rotman, a făcut o analiză a politicii antievreieşti a lui Antonescu şi a evoluţiilor în teatrul de război din acel moment. Marea Britanie, atunci, mandatară în Palestina, nu era interesată de afluxul de evrei în Ereţ Israel. Guvernul turc nu voia să supere Anglia şi avea relaţii speciale cu Germania nazistă. Cărei puteri aparţinea submarinul care a torpilat vasul? O enigmă care stăruie încă. Directorul general al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului în România, dr. Alexandru Florian, a subliniat, cu documente, că soluţia lui Antonescu asupra „problemei evreieşti” nu a fost emigrarea, ci pogromul de la Iaşi, deportarea în Transnistria şi că declaraţiile lui Mihai Antonescu privind „strădaniile guvernului român de a rezolva problema evreiască prin emigrare” când militarii sovietici se aflau de-acum la graniţa cu România era numai o formulă de imagine, emigrarea fiind organizată de asociaţii sioniste. Din stenogramele Consiliului de Miniştri, reiese că şeful Serviciilor Secrete din guvernul Antonescu, Eugen Cristescu, ştia că „Struma” nu va ajunge la destinaţie, a arătat dr. Lya Benjamin, cercetătoare la Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din România. Singura problemă care interesa guvernul era spolierea evreilor români de toate obiectele de valoare pe care le aveau asupra lor în momentul în care părăseau ţara. Cercetătoarea a reconfirmat faptul că încurajarea emigrării era o chestiune de imagine pentru Antonescu în 1944. Dr. Hary Kuller, cercetător la Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din România, s-a axat asupra autorilor tragediei, arătând că un trimis al Germaniei naziste la Istanbul forţa Turcia să oprească vasul şi subliniind că Germania este un factor important în scufundarea „Strumei”, indiferent cărei puteri a aparţinut submarinul care a declanşat dezastrul. Reflectarea evenimentului în presa vremii a fost tema comunicării susţinute de drd. Adina Babeş, cercetătoare la Institutul „Wiesel”. Agenţia de ştiri „Anatolia”, „Jewish Telegraph Agency”, „Corriere della Sera”, „Jüdische Zeitung” au dat ştirea, urmată de comentarii, în martie 1942. A fost marcată comemorarea imediată la Ierusalim şi apariţia unei cărţi cu interviuri luate de Iehuda Leib Kupferstein celor doi pasageri de pe vas cărora li s-a permis să debarce în Turcia. În presa românească, ştirea despre scufundarea „Strumei” a apărut abia în 1944. În comunicarea scrisă de gral (r) prof. univ. dr. Mihai Ionescu, citită de Simona Ţuţuianu, a fost pus accentul pe duplicitatea din discursurile reprezentanţilor guvernului antonescian, punând în faţă emigrarea, când, în realitate, se urmărea deportarea evreilor români, punct comun în ambele ipostaze fiind deposedarea lor de toate bunurile. În stabilirea vinovaţilor pentru scufundarea „Strumei”, ing. Paul Schwartz a arătat că răspunderea revine organizatorilor, guvernului român care a acceptat folosirea unui vas inadecvat, guvernului turc care a interzis debarcarea celor aflaţi pe vas. În ceea ce priveşte torpilarea lui, vorbitorul a recomandat istoricilor să aprofundeze tema, fiindcă nu există certitudini asupra statului căruia i-a aparţinut. Reportajul difuzat pe canalul unu al postului naţional de televiziune, atunci când a fost găsit vasul în Marea Neagră ,şi interviul cu unicul supravieţuitor, David Stoliar, stabilit în S.U.A., au încheiat simpozionul.