Săptămâna trecută, la Praga, am avut un dialog cu directorii executivi ai burselor din Budapesta și Praga despre viitorul ringurilor bursiere și în ce măsură finanțarea sustenabilă va afecta tranzacțiile. Unul din ei credea cu tărie că „profit is king” și „nothing else matters”, pe când celălalt căuta motive de optimism în aplecarea spre sustenabilitate pe care începuse să o vadă la investitori. A fost o discuție care a stârnit rumoarea sălii nu o dată, iar eu am savurat cele 30 de minute de dezbatere încinsă la maxim. Am ajuns la CEE Sustainable Finance Summit pentru că la RoSIF (Romanian Sustainable Investment and Finance Association) am analizat lunile trecute cât de bine raportează companiile românești care alcătuiesc indicele de referință al bursei de la noi performanța lor non-financiară. La noi e destul de trist, după cum vă spuneam la vremea respectivă, dar nici Budapesta sau Praga nu sunt cu mult în fața noastră. Da, bursele lor au emis ghiduri privind raportarea ESG pentru emitenții înscriși, dar tot marea piață a consultanților face legea și lucrează îndeaproape cu companiile fie pentru transformarea afacerii, fie pentru spălarea imaginii. Care după cum îi dictează etica. Analiza RoSIF a fost extrem de apreciată în regiune, pentru că este nevoie mai mult ca oricând de cercetare independentă, aplecată asupra datelor, care să ghideze deciziile de investiții. Vă invit să urmăriți cele 30 de minute de dezbatere încinsă, în comentariu. Am vorbit inclusiv despre armament și cât de bine (sau nu) e să faci bani din arme.