#sărăcieenergetică#Decarbonizare#fondulsocialpentruclimă

Am învățat multe ieri la workshop-ul Energy Policy Group despre impactul politicilor de #decarbonizare asupra gospodăriilor din Centrul și Estul Europei, unde am moderat unul din panel-uri. Voi mai avea de studiat multe Power Point-uri cu multe grafice grăitoare dar, pe scurt:

Absolut toate fondurile care se vor colecta, începând din 2026 (sau 2027, să vedem alegerile europene de la anul) în urma taxării clădirilor și transportului poluant prin includerea acestor sectoare în #ETS (Schema Europeană de Tranzacționare de Certificate de Emisii) se întorc către cetățeni, pentru a compensa creșterile de prețuri. România va fi al cincilea beneficiar al schemei din UE, primind 6 din cele aproape 70 de miliarde ale fondului.

În Romania Fondul Social pentru Climă va fi implementat de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. Ceea ce pe de o parte e bine, MIPE fiind ministerul care în prezent are probabil cea mai ridicată capacitate administrativă din România. Dar e și rău, fiindcă Fondul înseamnă nu numai bani, ci și reforme, care țin eminamente de competențele și voința politică a ministerelor de linie.

Impactul direct asupra gospodăriilor din România a includerii celor două sectoare în ETS2 va fi mult mai mic comparativ cu impactul în alte țări din zonă, unde factura la încălzire a consumatorilor casnici se va dubla.

Dar în România continuăm să avem foarte multă sărăcie energetică ascunsă – oamenii închid caloriferul de frică să nu plătească – și foarte multă sărăcie energetică în rândul unor categorii sociale foarte specifice (ex: bătrânii singuri). Indicatorii pe care îi folosim în prezent, atât noi la nivel național, cât și Comisia, nu văd aceste lucruri.

Sistemul de plafonare compensare nu a oprit avansul sărăciei energetice în România. Numărul oamenilor aflați în sărăcie energetică a crescut. E clar că e nevoie de o abordare complet nouă a subiectului.