De cativa ani buni am investit o bucata considerabila din viata mea cautand sa construiesc punti intre lumi. Intre business-ul clasic si antreprenoriatul social. Vazand reactia investitorilor de la Imperiul Leilor, mi-e teama ca am esuat. Nu doar eu, noi toti care plutim in bula asta frumoasa a antreprenoriatului social. Mi se pare fulminant cum oameni foarte educati nu pot intelege ca un business poate fi detinut de un ONG si cum profiturile se pot intoarce intr-o misiune sociala. Am ramas masca vazand ca oamenii accepta senini un randament de -100% facand donatii pentru o cauza sociala de care le e mila, dar nu vor sa investeasca capital in acelasi business, care creaza nu doar un model economic echitabil dar da si-un randament pozitiv. Mila separata de portofel. Trebuie sa ne regandim discursul. Sau sa speram ca solutia nu va veni din piata, caci modelul de piata atat poate sa duca, ci din reglementare. In tot cazul, dragilor, cozonacii de Pasti cred ca va e clar de unde ii luati: MamaPan – Brutaria cu maia. Si mi-as dori sa ne gasim cateva creiere sa o ajutam pe Irina Sorescu sa structureze un pachet pentru investitori de impact social. 150,000 EUR is doable in equity de acest fel.