Am repurtat azi o victorie de etapă importantă în Plenul Consiliului Economic și Social. Am reușit să conving o largă majoritate a colegilor din patronate, sindicate și ONG-uri să dăm un aviz nefavorabil unei noi tentative de a legaliza ilegalitățile. Ce vor să facă parlamentarii acum, după ce încercarea precedentă a fost declarată neconstituțională, este să decupeze pur și simplu din ariile protejate actuale pentru a scoate hidrocentralele începute de Hidroelectrica din zona de protecție. Și să argumenteze că Jiul, chiar secat și fără urmă de biodiversitate (efecte direct al amenajărilor propuse, cum chiar energeticienii care au proiectat respectivele centrale recunosc), tot arie protejată ar fi. Pe lângă argumentele juridice și de mediu aduse, nu m-am putut abține să nu aduc și argumente economice. În parametri actuali de secetă hidrografică, centralele acelea mai mult ar sta decât ar merge și ar putea să își recupereze investiția, în cel mai bun caz, în 50 de ani, cum chiar Hidroelectrica recunoaște – în condițiile în care parametrii economici ai investițiilor nu au mai fost actualizați de 20 de ani. Comparați cei 50 de ani cu cei circa 8 ani în care intră pe profit un proiect eolian sau solar. Creșterea actuală a prețurilor nu ar fi atenuată în niciun fel de creșterea producției, cum fals afirmă inițiatorii proiectului, întrucât energia respectivă în cel mai bun caz s-ar exporta. Argumentul din spațiul public că centralele respective sunt „la cheie” (și că, dacă tot am comis o ilegalitate în proporție de 90%, să o ducem până la capăt) sunt și ele false. Altfel de ce ar mai promite Guvernul undeva între 300 și 600 de milioane de EUR, alocare directă, din pachetul REPowerEU, ca să le finanțeze? Gest care, apropo, ar fi o gravă denaturare a concurenței pe piața de energie.

Ca de obicei, multe mulțumiri ONG-urilor și think tank-urilor care mi-au transmis punctele lor foarte pertinente de vedere!