Astăzi, în cadrul EU Week of Cities and Regions, unde am participat ca membră a board-ului internațional al Misiunii UE pentru Adaptarea la Schimbările Climatice, am trăit din nou sentimentul acela rar: că politica europeană poate fi vie, concretă, fără vorbe mari.

Singura sesiune high-level „politică” la care am intrat m-a surprins tocmai pentru că NU a fost despre declarații. Roxana Mînzatu, reprezentantă României în Colegiul Comisarilor – o prezență rară prin modestie, profesionalism și abordare fără artificii – a stat într-un panel alături de primari din toată Europa. Nu pentru aplauze, ci pentru o discuție onestă.

Cel mai puternic mesaj primit de la autoritățile locale: „Comisia a devenit prea complexă chiar și pentru orașe cu capacitate administrativă mare. Prea multe DG-uri, prea multe inițiative, prea multe ferestre de finanțare paralele.”

Iar concluzia e simplă și dură: dacă autoritățile locale nu mai reușesc să iubească Europa, nici cetățenii nu o vor face.

Am ales intenționat să merg apoi în sesiuni aplicate, nu plenare:

Despre regulatory sandboxes – un instrument prin care unele state testează politici noi în condiții controlate, într-un număr limitat de domenii – de la sistemele alimentare în Catalunia până la inovație monetară în Lituania. Ideal și pentru noi, mai ales pentru comunitățile de energie care încă așteaptă un cadru flexibil.

Despre investițiile STEP (investiții strategice în domenii cheie pentru autonomia europeană, 13 miliarde alocate deocamdată), unde Italia continuă să arate ce înseamnă un stat care știe „să ungă” mașinăria fondurilor europene, iar Germania demonstrează ce înseamnă un ecosistem de inovare matur. Comisia însă e mai deschisă ca oricând ca STEP să devină o realitate – ar fi păcat să ratăm trenul.

Într-un atelier de nature-based solutions, lecția a fost clară: conservarea biodiversității nu prinde tracțiune dacă nu o legi direct de co-beneficii clare – de la managementul dezastrelor la sănătate publică. Fără jargon, fără „green talk”.

Și, poate cel mai valoros moment: o discuție cu echipa unui proiect Interreg din Olanda, Belgia și Germania despre cum „community-based virtual power plants” (cVPP) – un fel de agregatoare virtuale a mai multor comunități de energie – pot accelera o tranziție energetică JUSTĂ, nu doar verde. Cred că putem deschide un front real de colaborare Est–Vest pornind de aici și, mai ales, putem evita la noi în Est greșelile pe care le-a făcut deja Vestul.

Concluzie personală: Europa nu are nevoie de încă un regulament. Are nevoie de spațiu pentru experimentare, de onestitate administrativă și de lideri locali care cred în proiect, nu doar îl implementează. Au fost participanți români la eveniment, dar prea puțini și prea tăcuți raportat la anvergura cu care orașele și județele noastre ar trebui să joace la masa europeană.