Estonienii au o problemă: produc de patru ori mai multă energie regenerabilă decât consumă. Prin urmare, era firesc ca o conferință pan-europeană despre economia hidrogenului să fie organizată în Pärnu, un orășel la vreo două ore de Tallin, care speră să renască prin #hidrogen. Mediul perfect de stocare și transfer pentru surplusul de energie regenerabilă. Un duș rece pentru ai noștri și viziunea românească cu privire la hidrogen. Am dialogat în cadrul conferinței de azi și cu reprezentanții industriei europene de profil, și mai ales cu cei ai Comisiei Europene. E absolută fantezie, ba chiar rea intenție, să dezvoltăm acum infrastructură de gaz natural (centrale pe gaz, conducte, etc.) pretinzând că într-o zi ea va fi “hydrogen-ready”, așa cum speră decidenții politici actuali. Comisia, și toți inginerii prezenți, mi-au zis clar: e ori o conductă de gaz, ori o conductă de hidrogen. Da, este cu cca. 10-20% mai ieftin să reabilitezi o conductă existentă de gaz și s-o faci compatibilă cu hidrogenul, dar ca să faci asta trebuie să oprești fluxul de gaz complet și timp de vreo cinci ani s-o cureți și s-o reconfigurezi masiv, fiindcă altminteri riscurile pentru siguranță și mediu sunt foarte mari. O altă afirmație clară din partea industriei prezente, care ar fi bine să sa audă și la București, a fost “Nu vom folosi hidrogenul pentru gătit. Opriți non-subiectele.”

Altminteri, sinergiile industriale care se coc în țările baltice și cele nordice sunt remarcabile. Proiectele sunt gândite de la bun început integrat – producție, transport, consum de hidrogen. Iar agențiile locale de investiții asta fac, pun toți actorii laolaltă, străini și locali, definitivează proiectul, apoi caută cu toții finanțare. Îmi vuiește capul de câte proiecte am văzut în stadiu avansat de proiectare și chiar execuție: producție de metanol pe bază de hidrogen, amoniac verde, combustibil sustenabil pentru industria aviatică, etc. Power2X în toate nuanțele posibile.

Evenimentul, organizat de EESC – European Economic and Social Committee, și actori locali a fost remarcabil prin multitudinea de stakeholderi (peste 150) aduși laolaltă, într-un soi de Mangalie a Estoniei.