La Aspen Energy Forum am auzit cuvinte grele. Companiile din domeniul țițeiului și gazului au spus public că schimbările climatice sunt o amenințare existențială și că neutralitatea climatică este literă de lege, nu pur și simplu deziderat strategic. Am văzut și cifrele despre cum solarul și eolianul au bătut combustibilii fosili, salvând Europa din criza energetică. Mai pragmatic, am văzut cifre care arată clar că energia regenerabilă a ajuns de departe, pe întreaga durată de viață, cea mai ieftină formă de energie. Iar economiei de asta îi pasă, de preț. Nu de ideologie. Eu am moderat un panel despre autonomia strategică în domeniul energiei, atât la nivel european, cât și la nivel național. Am auzit în același discurs cum România trebuie să își asculte și vocația de țară gazieră, de hub regional pentru gazul natural, dar și să investească miliarde în tranziția verde. Personal, cred în vorba aia românească cu alergatul după doi iepuri sau statul între două luntrii. We can’t have it all. Mulțumesc, Aspen Institute Romania, pentru găzduirea unui spațiu al conversațiilor grele.