Pentru a treia oară în istorie România a avut prețuri negative la electricitate. Producătorii de regenerabile au plătit furnizorii ca să le ia energia în rețea, fiind mai convenabil să facă asta decât să îi penalizeze dispecerul sau să nu mai încaseze certificatele verzi. Teoretic, energia ieftină este semnal de investiții, de reindustrializare, de electrificare a domeniilor neelectrificate. Dar propagarea unui astfel de semnal în economie va mai dura. Pe măsură ce capacitatea de producție din surse regenerabile crește, și la noi, dar mai ales în Vestul Europei, vom mai vedea astfel de momente. Beneficiază consumatorul român de o astfel de situație? Deloc. Anul trecut. când a fost panica majoră în piața de energie, cu prețuri atingând și 500 EUR MWh, noi ne-am grăbit să reglementăm TOT. Preț final, preț de achiziție, tot, tot. Am revenit practic la vechea piață reglementată a energiei. Nu mai devreme de noiembrie 2022 prețurile în piață începuseră să se calmeze. Iar de atunci au tot scăzut. Azi menținem în funcție o reglementare gândită să răspundă unor prețuri de cinci ori mai mari decât vedem în piață. Practic, în condițiile în care pe PZU energia se vinde cu mai puțin de 100 EUR MWh, Guvernul ține prețul reglementat la consumatorul final pe la 150 – 250 EUR MWh (cu tot cu tarife de rețea, e adevărat). Acest lucru se întâmplă, printre altele, pentru că la momentul crizei prețurilor, Guvernul nu a avut capacitatea să identifice și să ajute doar consumatorii care aveau nevoie de ajutor. Într-o lume în care viteze schimbării este amețitoare, reglementarea la noi continuă să fie atât simplistă, cât și rigidă. Link la un reportaj cu Laura Culiţă la Știrile Pro TV despre acest subiect, în comentarii.