Lumea lobby-ului rămâne un mister pentru publicul larg din România, fiind considerată o arie exclusiv rezervată unui cerc restrâns de persoane. Corina Vinţan, fostul purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, conduce o companie de succes în domeniul lobby-ului din România şi a acceptat să desluşească câteva din enigmele care planează asupra acestui tip de consultanţă, relateaza Adevarul.

Modelul pe care specialistul în comunicare l-a ales pentru a ilustra noţiunea de lobby este fiica fostului premier ucrainean Iulia Timoşenko, Evghenia Timoşenko, care a fost cea mai activă susţinătoare a eliberării mamei sale. Corina Vinţan a mărturisit că tânăra ucraineană este omul pe care şi l-ar dori în echipa sa.

Evghenia a fost remarcată de ochii profesioniştilor în timpul campaniei de eliberare a mamei sale din închisoare, desfăşurând ceea ce Corina Vinţan admite a fi „un lobby ca la carte“. Şi totuşi fiica Iuliei Timoşenko, ea însăşi recunoscută pentru uşurinţa în comunicare, nu activează în domeniul lobby-ului, nici în cel al comunicării.

Portofoliul Evgheniei s-a umplut, fără intenţia ei, prin acţiunile desfăşurate pentru reconstruirea unei imagini pozitive pentru mama sa, închisă timp de doi ani.

„Evghenia Timoşenko a acţionat ca un lobby-ist strălucit care a reuşit să ţină vie cauza mamei sale în cele mai importante cancelarii ale lumii. Abordarea ei strategică în a crea o coaliţie internaţională în jurul mamei sale este ireproşabilă. Campania şi periplul diplomatic al Evgheniei nu numai că au adus un mare dezastru de PR pentru fostul preşedinte Ianoukovici, însă au reuşit şi să spele imaginea mamei sale asupra căreia planau acuzaţii de corupţie şi chiar omor. Dintr-un lider carismatic, ambiţios dar suspect de relaţii mafiote, Iulia Timoşenko a devenit cu ajutorul fiicei ei un prizonier politic, un salvator al democraţiei  şi un erou al Ucrainei “, punctează cu spirit critic, expertul în comunicare.

Ce îşi doreşte un lobby-ist de succes, în România

„De 15 ani, puţinii lobişti care activează pe piaţă din România stau cu securea unei legi proaste deasupra capului. Există o mare reţinere în ceea ce priveşte voinţa oamenilor politici de a gândi o lege corectă care să ţină cont de realităţile, practicile şi principiile europene în domeniu iar ultima versiune de lege ne-a confirmat raţiunea acestei neîncrederi“, consideră specialistul de relaţii publice.

Consultanţii din acest domeniu îşi doresc „o lege a lobby-ului, care să-şi propună mai întâi de toate atingerea unor obiective ca transparenţa decizională şi acces cât mai larg al publicului la decizia politică.“

Corina Vinţan cunoaşte mediul politic din România, experienţă necesară pentru profesia pe care o desfăşoară în prezent. Înţelegerea modului de funcţionare a politicii româneşti nu înseamnă o resemnare pentru un om de comunicare, ci un impuls suplimentar pentru a contribui la schimbarea pozitivă a sistemului.

Din punctul său de vedere, cea mai mare provocare o reprezintă volatilitatea politică din România. „E obositor şi consumator de resurse pentru orice companie din România să urmărească scena politică de la noi şi să facă bilanţuri asupra impactului acestor evoluţii asupra propriilor afaceri. În plus, e frustrant să ajungi într-un punct important al dezvoltării unor planuri pentru ca apoi să o iei de la capăt pentru că o nouă guvernare are o altă viziune şi şterge cu buretele tot ce a gândit guvernarea precedentă într-un sector sau domeniu. Pentru orice investitor sau antreprenor, zgomotul politic este disturbator în aceeaşi măsură în care o furtună puternică afectează un zbor sigur“, crede Corina Vinţan.

Profesionalismul, implicarea în proiectele dezvoltate şi organizarea sunt atributele necesare desfăşurării eficiente a activităţii de lobby, care în fapt îşi propune să găsească o soluţie echitabilă atât pentru client, de obicei o mare companie, dar şi pentru societate. „Este o negociere reală şi duce, în mod evident, la un compromis de o parte şi de alta“, mărturiseşte Corina Vinţan.

În opinia sa, negocierea ajută la menţinerea unui echilibru decizional între politic spre exemplu, şi firmele care au nevoie de un cadru legislativ benefic pentru dezvoltare. „Este greşit să oferim o definiţie restrânsă a lobby-ului, care nu ar face decât să evidenţieze în mod greşit această mică industrie a consultanţei.“

„Lobby-ul nu este o activitate desfăşurată de către un grup restrâns de consultanţi în schimbul unui onorariu. În fapt, lobby face o plajă considerabil mai mare de persoane şi organizaţii: de la fundaţii, organizaţii caritabile, ong-uri, patronate, sindicate, asociaţii profesionale, până la companii şi case de avocatură“ , a concluzionat Corina Vinţan.

de Diana Rusu/Adevarul