La 13 decembrie 1863 – Guvernul Kogălniceanu votează legea secularizării averilor mânăstireşti, deziderat al Revoluţiei de la 1848 în Moldova.

Civilizația are costurile ei și de fiecare dată când s-au produs dezechilibre, poporul, în lipsa lui de cunoaștere, dar cu înțelepciunea forțării bunului simț, a funcționat ca un regulator de natură socioenergetică.

Secularizarea averilor mănăstirești a fost, alături de reforma agrară, una dintre reformele fundamentale adoptate de Cuza pentru modernizarea României, prin care proprietățile bisericilor și mănăstirilor închinate din țară au fost trecute în proprietatea statului. Cine va fi în zilele noastre Cuza și cine Kogălniceanu rămâne de văzut, dar este evident că deznodământul va fi asemănător.

Când catedrala neamului va fi fost gata, ciclul se va fi încheiat. Toți capii principali ai bisericilor vor fi ”arși pe rug”, iar mai apoi poporul descătușat de moștenirea unor presupuse vini și noua instituție purificată (renăscută) vor începe un nou ciclu: mai modern, mai sofisticat și mai eficient, cu alți înainte-stătători care vor sluji noi idealuri, prin construcția unei alte „Catedrale a neamului European”.

Schimbările de paradigmă sunt terapiile istoriei! Cât vom conta în noile jocuri, depinde numai de noi. Creșterea rezilienței este un proces dinamic!