Deseori se intampla ca expatii care vin sa conduca firme in Romania sa declare, dupa o vreme, ca nu inteleg  nimic din felul de a actiona al romanilor angajati la acea firma. Nu inteleg cum actioneaza si cum reactioneaza la ceea ce ii inconjoara, cum isi formuleaza scopurile, cum colaboreaza cu ceilalti, in ce valori cred. Iar aceasta neintelegere vine dintr-o diferenta de cultura sau, mai bine zis, de tipar cultural. Fiecare comunitate, fiecare popor are tipare culturale specifice, caracterizate de un autor precum Geert Hofstede  ca fiind un fel de soft mental, o programare mentala profunda. Ne definim si actionam in organizatiile din care facem parte, aproape fara sa ne dam seama, prin cultura in care am crescut. Iar a intelege cultura (in sens antropologic) celuilalt devine din ce in ce mai mult aproape o chestiune de supravietuire.

Un exemplu: angajatii romani din firmele mai mari tind sa-si consume cea mai mare parte din energie “mancandu-se” intre ei. Un manager bun ar trebui sa inteleaga ca aceasta “mancatorie” pe care multi o detecteaza cu amaraciune si in diaspora romaneasca, provine dintr-un fel de hipercompetitivitate  – ca sa castig eu, cineva trebuie sa piarda –  una dintre caracteristicile importante ale angajatului roman. Solutia este introducerea unor mecanisme de colaborare.  O alta caracteristica a angajatului roman este neincrederea puternica in discursul sau in persoana care propune valori. Probabil, fiecare dintre noi poate determina tot felul de astfel de patternuri culturale la  colegii de munca din regiuni culturale diferite.

Oricine vrea obtina rezultate, orice fel de rezultate, impreuna cu alti oameni trebuie sa tina seama de aceste tipare culturale, crede Cosmin Alexandru, consultant in procese de transformare organizationala.

Interviul poate fi accesat  pe http://www.contributors.ro/economie/cosmin-alexandru-discuta-joi-ora-11-00-despre-tiparele-culturale-ale-romanilor-si-felul-cum-functioneaza-ele-in-organizatii-cat-de-tare-conteaza-a-intelege-cultura-celuilalt/