de Cristi Danileț

Iată cum se gândește în România: este firesc că un om al legii este hulit seară de seară la televiziuni, pe când unul al fărădelegii este albit, astfel încât românii derutați ajung să aleagă infractori în parlament. Asupra unui magistrat planează prezumția de abuz, pe când un mare infractor se bucură de prezumția de nevinovăție. Oamenii legii fac parte din binoame sau nu știu ce „stat paralel“, pe când infractorii din grupurile organizate dovedite sunt eroii care se luptă cu sistemul.

În zilele acestea, se duce o bătălie acerbă împotriva justiției. Aceasta poate avea ca rezultat triumful justiției ori al injustiției. Justiția e cea care ne-a adus aderarea la Uni­unea Europeană la data stabilită inițial și care s-a făcut simțită în ultimii ani mai ales prin sancționarea unor persoane sus-puse. In­justiția e a celor care au cum­părat posturi, au ajuns în funcții unde au abuzat de putere, au furat din ba­nul public.

Guvernul și Parlamentul Ro­mâniei au avut de ales în­tre continuarea reformelor în domeniul justiției și anticorupției potrivit cerințelor internaționale și alianța cu grupurile de interese pentru protejarea și consolidarea unor avantaje private. Nu știu ce a impus alianța cu cei aflați de partea fărădelegii, dar știu un lucru: instituțiile statului nu trebuie să fie uzurpate de cei care au im­presia că, ajunși la putere, încă trebuie să reprezinte interesele de partid, nicidecum ale tuturor cetățenilor. De unde am tras concluzia unei asemenea alianțe? Din pro­iectele dezbătute și votate de Executivul și Legislativul nostru în ultimul an, la care adaug hotărârile adoptate de parlament și declarațiile belicoase ale unor parla­men­tari.

Cum ar trebui să funcționeze lu­crurile în România? Dacă ar fi respectată Constituția, par­la­men­tul ar face legi, guvernul le-ar pune în aplicare, iar justiția i-ar sancționa pe cei care le încalcă. Cele trei puteri s-ar respecta una pe alta, do­sa­rele nu ar fi blocate de niciunele, vi­no­văția ar fi stabilită la sfârșitul unui proces rapid și imparțial. Condamnarea cu exe­cu­tare ar conduce la depunerea imediată a persoanei în penitenciar, care ar sta acolo până la ispășirea pedepsei, și, doar în mod excepțional, ar putea ieși mai devreme.

Cum se întâmplă la noi? Parlamentul face legi în regim de urgență fără justificare, unii judecătorii sunt folosiți pe post de consilieri, guvernul lucrează pentru par­la­ment sau în locul acestuia, parlamentul blo­chează anchetele procurorilor vizând miniștri sau parlamentari; când intră prea mulți de la partid în penitenciar, se dă o lege care le premiază activitatea inte­lec­tuală sau îi pune în libertate pentru că nu au condiții de hotel.

De ce au succes asemenea demersuri? Păi, iată cum se gândește în România: este fi­resc că un om al legii este hulit seară de seară la televiziuni, pe când unul al fă­ră­delegii este albit, astfel încât românii de­rutați ajung să aleagă infractori în par­la­ment. Asupra unui magistrat planează pre­zumția de abuz, pe când un mare in­frac­tor se bucură de prezumția de nevi­no­vă­ție. Pentru magistrați se vorbește de răs­punderea lor, pe când în cazul infrac­to­rilor se vorbește de grațierea lor. Oamenii legii fac parte din binoame sau nu știu ce „stat paralel“, pe când infractorii din gru­purile organizate dovedite sunt eroii care se luptă cu sistemul. Omul simplu trebuie să aștepte cu mâna întinsă 5 lei în plus la salariu sau la pensie de la stat și trebuie să tacă din gură când se fură 20 de milioane de euro din bugetul statului.

Toate aceste constatări sunt rodul unei po­litici de manipulare grosieră permisă de dis­pariția incriminării in­frac­țiunilor de insultă și ca­lomnie (deși există două de­cizii ale Curții Cons­ti­tu­ționale care obligă par­la­men­tul să le rein­cri­mi­ne­ze), de emisiunile de te­ro­rism mediatic de la te­le­vi­ziunile atașate partidelor ne­sancționate de Consiliul Național al Au­dio­vi­zua­lu­lui, de lipsa de reacție a populației flămânde, care nu își cunoaște drepturile, de ineficiența sistemului re­pre­siv al statului, care mult prea multă vre­me a creditat infractorii, sperând în re­inserția acestora.

Anul acesta a abundat în inițiative și decizii care au arătat tuturor intențiile de a legaliza abuzul și a lipsi de eficiență sis­temul judiciar. Să ne amintim:

2017 a început cu zvonurile despre un pro­iect al amnistiei și grațierii, dezvăluit de președintele țării. Deși guvernul a negat inițial, proiectul a apărut totuși. Nu unul, ci două: un proiect de modificare a Co­dului Penal și de Procedură Penală, un altul de amnistie și grațiere care îl viza pe președintele Camerei Deputaților. Lumea a ieșit în stradă. Cu toate acestea, în noap­tea de 31 ianuarie spre 1 februarie, a apă­rut în Monitorul Oficial OUG 13 cu privire la coduri, în timp ce proiecul pe amnistie și grațiere a fost trimis la parlament. 600.000 de oameni în toată țara au pus o presiune uriașă pe guvern, care, prin OUG 13, a intenționat să se legalizeze furtul din banul public până în 20.000 de lei. După nici o săptămână s-a renunțat la această prevedere. Și în curând și la guvern.

Noul ministru al Justiției a anunțat că vrea control la DNA și Parchetul General, mo­tiv pentru presa aservită să speculeze do­rința de revocare a celor doi capi ai aces­tor instituții. S-au terminat între timp și controalele, rapoartele au și fost dezbătute și… nimic.

Între timp, a fost sesizarea din partea Avo­catului Poporului către Curtea Cons­ti­tu­țională, care a decis că o persoană con­damnată penal poate fi numită în guvern dacă a fost reabilitată. Ce grijă are Ro­mâ­nia, care se pretinde stat de drept: să dis­cute dacă infractorii dovediți și con­dam­nați pot conduce țara! Aceeași Curte Cons­tituțională a mai avut de lămurit două aspecte: dacă se pot ancheta membrii gu­vernului când adoptă hotărâri și or­do­nanțe – iar răspunsul avea să închidă do­sa­rul pentru OUG 13, dar să îl permită pe cel pentru insula Belina: când e vorba de un act normativ, nu se poate ancheta, când e vorba de un act individual, se poa­te ancheta.

Fără nicio avertizare publică, a in­trat în vigoare legea recursului com­pensatoriu: dacă nu s-au pu­tut elibera penitenciarele de co­rupți prin grațiere dedicată, s-au eliberat de sute de oameni prin grațiere mas­cată – 6 zile în plus s-au adunat la 30 de zile executate de deținuți. Numai că au ie­șit afară hoți, tâlhari, pedofili, violatori. Recidiviștii au început după prima săp­tă­mână să se întoarcă de unde au plecat.

În vară, ministrul Justiției a plusat: pe 23 august a anunțat că urma să se modifice modalitatea de numire a șefilor de la Mi­nisterul Public, să facă funcțională răs­pun­derea materială a magistraților și să pună Inspecția Judiciară sub autoritatea mi­nis­terului. După un deceniu și ceva de re­for­mă, situația ar fi trebuit să revină ca îna­inte de 2004, când cariera magistraților de­pindea de politic. Împotriva acestor pro­pu­neri, peste 4.000 de magistrați și 100 de ONG-uri s-au opus nominal, aten­țio­nând ministerul, publicul și comunitatea diplomatică. Presiunea a fost suficient de mare ca ministrul să dea înapoi.

Însă proiectul a răsărit direct în curtea parlamentului, ca inițiativă proprie. Puțin cos­metizat, relua aceleași idei în trei pro­iecte distincte pentru fiecare lege a jus­tiției. Numai că aici s-a procedat la un ar­tificiu: s-a declarat procedură de urgență, s-a făcut o comisie mixtă pentru a se evita două rânduri de dezbateri în fiecare Ca­meră și s-au analizat în câteva ore sute de amendamente. Aceasta nu numai că a fost un simulacru de dezbatere, dar a și fost girat de două asociații fantomă de ma­gis­trați, considerate „opoziția de serviciu“ din justiție. Deși, între timp, Raportul de țară a atras atenția asupra faptului că tre­buie cerută opinia Comisiei de la Veneția pe modificările intenționate, lucrările nu s-au oprit.

Pe nevăzute, au trecut totuși două mo­di­ficări: una vizând infracțiunea de conflict de interese din Codul Penal și una vizând conflictul administrativ de interese din Le­gea ANI.

Înainte să se dea un vot final pe legile jus­tiției, a mai apărut un proiect: modificări ale codurilor penale justificate de o d­i­rect­i­vă europeană privind prezumția de ne­vi­no­vă­ție. Deși majoritatea chestiunilor impuse de directivă sunt deja în legislație, s-a pro­fitat de această ocazie pentru a se in­tro­duce modificări ale legislației penale: se în­curajează intimidarea martorilor de către suspecți și inculpați, se instituie ne­pe­dep­sirea celor care comit infracțiunea de măr­turie mincinoasă, se prevede pen­tru pri­ma dată că este infracțiune – nu doar aba­te­re disciplinară ca până acum – aplicarea legii cu rea-credință sau gravă ne­glijență de către magistrați, se îm­pie­di­că re­des­chi­derea dosarelor clasate, dacă au trecut mai mult de 6 luni, se împiedică luarea mă­surii preventive pentru cei care comit infracțiuni economice, se renunță la unele mijloace de probă necesare pen­tru a do­ve­di săvârșirea unor infracțiuni, se re­stric­ționează informarea publicului cu privire la cauzele penale până în faza de judecată. De ce sunt grave aceste mo­di­ficări? Pentru că de ura politicienilor îm­potriva DNA vor profita pedofilii, tâlharii, hoții.

Opinia mea, ca judecător cu ex­periență de 20 de ani în sis­tem, este că procesul penal în România e total dezechilibrat. De câțiva ani se fac modificări pentru a-i favoriza pe suspecți și pe in­cul­pați. Victima este dispărută din peisajul pro­cedural și unde apare e insignifiantă. Cel cercetat are toate drepturile posibile, ca­re chiar se vor înmulți. Avocatul său e pre­zent la televizor pentru a-l înfiera pe magistrat. Mai e puțin și organele legii își vor cere scuze că îi deranjează pe suspecți și le vor plăti taxiul inculpaților. Există o prezumție de abuz al omului legii, per­pe­tuată ca un laitmotiv al acestor modificări, care nu e firească. Cei mai mulți dintre noi suntem recrutați prin concursuri, du­pă 1990, doar pentru noi sunt prevăzute condiții de competență la intrarea în pro­fesie și nu avem nicio legătură cu fostul sistem politic al țării. Nu suntem nici mai buni, nici mai răi decât românii. Avem și noi „portocalele“ noastre stricate, dar ele trebuie rapid descoperite și înlăturate din sistem. Dar nicidecum să se modifice le­gis­la­ția pentru a-i proteja pe răufăcători!

www.revista22.ro