de Cristian Andrei

Terenul e gol și așteaptă jucători. Există automat ideea că un lider „populist” în 2024 va fi unul indezirabil, dubios sau toxic. Că va fi liderul AUR sau cineva din zona aceea. Că doar acel tip de politician se poate urca pe nemulțumirea populară. Ca și cum ne ducem inevitabil spre scenariul Iliescu-Vadim din 2000. Ceea ce nu este așa. Cine gândește așa, strategic, e autosuficient.

Partidele mari fac însă o greșeală de apreciere. Ele au lăsat aici un teren larg neacoperit. Și fac asta de vreo 7-8 ani. De când Dragnea a devenit președintele PSD, s-a rupt convenția că liderul de partid trebuie să fie și popular. E suficient să fie recunoscut intern, să controleze firele puterii. Să aibă susținerea „bazei”. Și gata.

Pe acest loc liber lăsat se poate așeza oricine. Acel cineva va putea să convingă inclusiv electoratul partidelor care nu dă doi bani pe lideri rigizi de partid. Partidele au cedat teren deliberat. Sunt, cum se zice la fotbal, cu „fundul în poartă”.

Până prin 2014-2015, ideea era simplă: pui candidat la partid un om popular, din interior sau din afară, care poate să atragă și tineri care n-au habar de politică sau și nehotărâți scârbiți de politică. Asta nu mai e posibil doar cu lideri „de partid”.

Ce vreau să zic este că locul pentru lideri „populiști” e larg deschis. Ne putem trezi în prim-plan cu un favorit total neașteptat. Setea de re-start există și e foarte mare. Tineri sub 30 de ani au și ei extrem de puțină legătură cu viața politică așa cum o știam noi. Au altfel de resurse. Au alte mize și așteptări. Și nu au nevoie neapărat de un business plan ca să voteze, sunt suficiente câteva mesaje bune.

Cine poate fi favoritul? Oricine de la o vedetă online până la un politician local transformat peste noapte în stea națională. Unul care n-are nici o legătură cu naționalism sau extremism ori anti-europenism, așa cum speră unii.

Din contră, ar putea fi cineva care, mobilizând resursele unei generații care nu are un proiect, să ocupe imensul spațiu rămas liber.

Partidele mari se culcă pe o ureche dacă speră că tensiunea politică și degringolada vor ține oamenii acasă, deci, doar votanții de partid vor face diferența. 2024 nu va fi așa. Nu sunt doar „niște alegeri”.

Există și un risc major, ca locul să fie ocupat de un lider de partid care combină populismul toxic cu forța structurilor de partid și de stat. Scenariul în care un partid mare devine „rogue”. Dar să sperăm că nu ajungem la așa ceva.

PS. Dacă ai impresia că postarea este despre LCK, atunci nu ai înțeles ce scriu mai sus.