Există nemulțumire socială, există nemulțumire economică, însă există și nemulțumire politică. Acesta a fost un subiect tabu sau făcut tabu în ultimii ani despre care eu am încercat să scriu aici. De ce a fost tabu? Pentru că nu e convenabil fix la nivelul politicienilor și partidelor. E mai ușor să dai vina pe economie sau pe problemele „sociale”, decât să recunoști și problema ta. Onest și cu asumare. Criza de reprezentare politică în care am ajuns a bubuit la vot pentru că problema a fost permanent evitată și pusă sub preș. Sistemul a dat din ce în ce mai mult impresia că e închis. Știți: comasări peste comasări, absența alternanței, lideri slabi șamd Acum partidele au un singur lucru de făcut. Să întindă în mod real mâna spre societate. Să cedeze din putere sau mai exact să partajeze din putere. Să ia societatea aliat și să nu o lase pradă unor extremiști. E ușor de spus și greu de făcut.