Band wagon desemna la propriu o căruță cu o formație urmată de susținătorii unui candidat. Astăzi au dispărut și căruță și formația și alaiul de fani vocali.

De când nu ați mai întâlnit un militant politic în carne și oase? Care să vrea să vă convingă de ceva? Nu un trol sau cont de FB cu care să vă certați, ci o persoană reală.

Nu mai sunt mitinguri, nu mai bate aproape nimeni la uși, nu mai sunt corturi ori puncte de strângere de semnături. Partidele, inclusiv cele foarte tinere, nu vă vor spune, dar exact așa e: nu mai are cine să bată la uși. Pentru că sunt foarte puțini cei care mai cred că are vreun rost ori că cineva merită investiția. Fără „cauză” nu există trupe.

Într-o vreme era o întrecere „cine are mai mulți membri”, ce filială, ce partid. Era un fake, dar o parte mică era totuși activă. „Baza de partid” de astăzi e formată strict din cei legați administrativ și ombilical de un lider și atât.

Minciuna de azi e că mobilizarea ar fi fost substituită de „rețele”, „platforme”, de „online”. Ceea ce într-un fel are sens, de creștere a capacității de organizare, viteză, răspândire, dar atât. Există comunități sau grupuri online, însă ele sunt altceva.

Organizarea pe internet, în politică, seamănă mai mult a „hit and run”. Ceva efemer, ca un balon de spăun care se poate umfla și dezumfla foarte rapid, fără a lăsa în urmă o structură. 

Gândiți-vă la anii care vin și la cine ar avea capacitatea să scoată un număr de oameni pe străzi, ca să facă o campanie sau un miting măcar. Nu este o „resursă” pierdută, ci doar pierdută de sub control de partide.