Exista o regula nescrisa dar respectata sacrosant in orice negociere internaționala.
Mai ales când este vorba de super puteri militare este obligatoriu ca orice înțelegere care presupune organizarea activității forțelor armate sa aiba in vedere stabilirea unui spațiu liber, de interpunere, cat mai întins geografic.

Acest principiu nu se aplica astazi in Siria.Unele dintre cele mai semnificative forte armate ale lumii stau una lângă alta, intr-un spațiu restrâns, având si “glonț pe țeava” fiind vorba de o zonă de război .

Marile Puteri sunt conștiente de aceasta vulnerabilitate.

Presedintele Obama a consumat o mare parte din cele 30 de minute alocate întâlnirii cu Presedintele Putin, in marja Reuniunii ONU de la New York pentru a discuta o coordonare minimala in ceea ce privește acțiunile in spațiul aerian sirian.

Franța desfășoara atacurile aeriene in Siria sub coordonarea americana.

Autoritățile de la Ankara s-au întâlnit cu reprezentanți militari ruși, anterior incidentului de astazi, in încercarea de a stabili o serie de înțelegeri privind avertizarea timpurie in condițiile desfășurării operațiunilor militare aeriene.

Si totuși incidentul/accidentul s-a produs.

Absenta unei coordonării politice, un plan coerent pentru intervenția in Siria , agendele politice foarte diferite sunt adevăratele premise care au transformat un incident militar intr-o problema de securitate majora.

NATO a convocat o reuniune “de informare” la nivel de ambasadori pentru a discuta un incident de care se temea toată lumea.

Presedintele rus a intervenit public, amenințător, acuzând partea turca de ipocrizie atat in relația bilaterala cat si in ceea ce privește sprijinul acordat Statului Islamic.

Este o criza intre doua state care , pe fondul emoției generate de atacul de la Paris , se aflau in plin proces de recuperare a încrederii in Occident.

Federatia Rusa este tot mai solicitată in ceea ce privește cooperarea , chiar economică, cu Europa in schimbul implicării impotriva Statului Islamic, iar Turcia primește atat asigurari privind un sprijin financiar masiv, cat si promisiuni vizând simplificarea parcursului european, daca se arată mai disponibilă pentru găzduirea refugiatilor din Siria si Iraq.

Situația este in evoluție dar nu sunt de anticipat dezvoltari dramatice pe termen mediu.

Ceea ce mi se pare inadmisibil este tăcerea absoluta a autorităților de la Bucuresti.

Inteleg ca temele sunt ținute sub control, gestionate cu înțelepciune de autoritățile române, dar rămâne întrebarea daca îngrijorarea societatii merita totuși câteva explicații. Dupa atacurile de la Paris toate statele spațiului euroatlantic s-au exprimat public prin vocile reprezentanților politici. Nu cred ca dorea cineva sa tensioneze si mai mult atmosfera.

Este o forma de respect pentru societățile democratice , care au dreptul sa primească asigurările necesare in legătura cu atenția si profesionalismul cu care aleșii tării se raporteaza la crize care amenință chiar viata cetățenilor. Dar si asumare publica, obligatorie intr-un stat de drept.

Mai mult respect, vă rog !

***

Cristian Diaconescu este fost ministru de externe, fost consilier al președintelui Traian Băsescu

cursdeguvernare.ro