de Cristian Grosu

Când, în urmă cu vreo lună, atrăgeam atenția (stârnind întrebări și suspiciuni ”în piață” și nedumeriri în mica lume a economiștilor) că BNR a devenit peste noapte – chiar peste noapte –  instituția vedetă periculos de puternică a politicilor de relansare economică, nu-mi închipuiam că trupele se puseseră deja în mișcare.

Mă gândeam că asaltul asupra BNR va veni Nu printr-o chestie cusută cu alță albă (ce mai secret…: că un om cu CV-ul lui Mugur Isărescu ar fi fost colaborator al Securității); și că în niciun caz nu va începe acum: mă gândeam că or să înceapă pe la căderea toamnei, atunci când pe focul electoral ațâțat și din interiorul și din exteriorul României, va fi turnat gazul BNR.

Articolul de acum o lună (poate fi citit aici: https://cursdeguvernare.ro/cristian-grosu-da-cine-i-frate-isarescu-asta.html )   atrăgea atenția că o nouă superinstituție s-a născut în România:
un BNR care – potrivit conjuncturii internaționale provocate de criză și cutumei pe care au îmbrățișat-o aproape toate statele – nu mai gestionează doar inflația și dobânzile, ci și produce bani și cumpără datorie de stat, într-un moment în care banii se scumpesc de la o zi la alta pe piețe, iar datoria crește de la o oră la alta :

Asta înseamnă că banca noastră centrală devine – atât pentru politicile financiar-bugetare cât și pentru echilibrele macro, cât și pentru finanțarea relansării economiei reale – cam ce e Președinția României pentru politica noastră externă:

O instituție în care liderul e reprezentativ și împotriva căreia se lansează torpile de orice fel – ca asupra oricărei instituții de putere pe care pun ochii cei care vor toate pârghiile de putere.

Iar torpila a venit:  Ziare.com a publicat ieri informația potrivit căreia CNSAS l-a declarat săptămâna trecută, pe 9 iunie, fost colaborator al Securității pe guvernator, iar decizia Consiliului pleacă pentru validarea juridică la Tribunalul București.

De data aceasta e o lovitură adevărată – nu mai e isteria publică finanțată din umbră, dar provocată în spațiul public și întreținută de niște puțoi care voiau și ei să se dea puțin cu Porsche-ul prin sala ”Mitiță Constantinescu”, eventual să joace la păcănele aurul din rezervă ”ca să nu stea fără să producă nimic”.

Lovitura aplicată acum (chiar acum – deși omul e pe funcție de aproape 30 de ani, cu CV-ul și trecutul profesional la vedere) reclamă 4 observații, ale căror combinații capătă o relevanță mai mare decât dosarul de informator al lui Mugur Isărescu:

1, Guvernatorul e împins în problemă exact după încheierea sezonului evaluărilor României de către agențiile de rating (ultima, S&P, pe 5 iunie) și după acordul pe linia de finanțare de 4,5 miliarde de euro cu BCE pe care numai notorietatea și relațiile lui Mugur Isărescu îl puteau obține.

Toate cele 3 agenții care ne-au păstrat ratingul au pus serios în balanță prudența politicilor BNR: o degringoladă în banca centrală ne-ar fi trimis la ”junck” pe toată linia.

2, Odată cu pornirea tiparniței de bani la această scară, e limpede că BNR a devenit o instituție la fel de grea și cu o miză la fel de mare precum a fost Justiția acum 3-4 ani.
Iar structura politică a Consiliului de Administrație, precum și concesiile făcute ani la rând de guvernator pentru a-și păstra funia mai lungă au lăsat în jurul acestuia un gol care va fi dificil de umplut cu oameni nu doar competenți, ci și ”cu coaie”;

3, Care, da, sunt foarte importante – ba chiar mai importante ca în anii trecuți, când BNR nu ajunsese, ca azi, finanțator al economiei, iar butoanele tiparniței nu aveau uriașa importanță de azi. Iar faptul că în jurul guvernatorului foșgăie, decid și înclină balanța într-o direcție sau alta tot oamenii cărora acum 20-25 de ani li se legau tinichele de coadă (cum am scris AICI_LINK) și cu o largă disponibilitate spre compromis politic nu-i o veste bună pentru perioada de asalturi necontenite care vor urma asupra băncii centrale, când va fi nevoie de o rezistență de monolit: cu un guvernator de paie, ceilalți vor fi înghițiți cu tot cu fulgi – admițând că va exista din partea lor o opoziție la capturarea din exterior a politicilor monetare.

4, De altfel, independența BNR încă nu e aliniată la standardele pe care le presupune aderarea la euro – iar păpușarii din umbră nu-și permit chiar ce a făcut Viktor Orban în Ungaria, care a subordonat banca centrală la guvern.
În fața unei atare situații, merge și o independență de mucava.

*
Nu știm cum se va sfârși povestea cu dosarul lui Mugur Isărescu: mai e ceva timp până când va decide justiția, se mai discută, se mai amână. Avem, în schimb, 2 certitudini:

Prima constă în faptul că în viitorii 4-5 ani principalele vulnerabilități ale statelor afectate de criza Covid vor veni din gestiunea dezechilibrelor macro, iar războaiele economice tocmai pe acest tărâm se vor și duce, în cazul economiilor emergente. Astfel că anexarea politicilor monetare la structurile de interese de orice fel (din zona politică, din zona bancară, din zona gestiunii echilibrelor etc) reprezintă o miză uriașă în noua tactică de adjudecare a puterii.

Cea de-a doua certitudine e că toți dușmanii guvernatorului și ai BNR din ultimii ani se vor pune în mișcare și vor începe să tragă fiecare spuza pe interesele pe care le reprezintă.

Ambele certitudini o vor configura pe a treia, care ține de politicile executivului:

Nu ne vom descurca prea curând fără tiparnița de bani;
însă guvernul trebuie să gestioneze cu mare grijă dependența economiei de drogul banilor tipăriți, să limiteze această dependență și să țină economia cu fața spre piață. Da, sigur – mai bea omul o bere-două, mai bea o sticlă, două de vin, ba chiar mai rade din când în când o sticlă de whiskey: dar nu devii alcoolic și, mai ales, nu duci economia în sevraj.

Până la clarificarea situației, cursdeguvernare.ro va disocia dosarul de informator al lui Mugur Isărescu de politicile BNR: bruma de echilibru care ne-a mai rămas e încă acolo.
Atenție la gestionarea problemei de la BNR – această instituție care, pentru următorii 4-5 ani va fi crucială pentru finanțarea României: ne-am putea trezi că majoritatea e la unii, iar butonul tiparniței și rata dobânzii vor fi la cine știe cine.

www.cursdeguvernare.ro