de Cristian Grosu

Între SUA și China, Uniunea Europeană are și altă problemă decât adecvarea economiei, dacă vorbim de țelul său de-a se consolida ca un pol de putere.
Pentru a supraviețui diferențelor uneori copleșitoare dintre culturile care-o alcătuiesc, ea a fost la un moment dat constrânsă să meargă pe cartea „diversității” structurale și de mentalitate, sacrificând realitatea locului și timpului, precum și conștiința identitară pe care astăzi ideologiile așa-numite „progresiste” o atacă din toate părțile.

Și o atacă degeaba: natura umană are în ADN raportarea la loc, la timp, la mediul cultural – adică la „trib”, așa că aceia care teoretizează și combat „tribalismul” nici măcar nu-și pun problema că el poate fi gestionat, dar în niciun caz abrogat. Astfel încât problema identității „naționale” nu e în niciun caz o formă de fascism, ci un impuls pe care civilizația trebuie să-l administreze.

Continuarea, aici.