de Cristian Grosu

În urmă cu niște ani, am fost întrebat – într-un context profesional – care cred că a fost cauza succesului exploziv al unei anumite publicații, care crescuse brusc și aparent inexplicabil după ani de băltire și pierderi.

M-am uitat în ziar: bun încă de la înființare; la costurile de marketing: nicio inflexiune spectaculoasă. Și-atunci m-am uitat în direcția potrivită: la masa celor care puteau înțelege ziarul, și la cea a celor dispuși să-și bată capul să înțeleagă:

ziarul crescuse odată cu profilul cititorilor: ba chiar se putea spune că se crescuseră, ani de zile, unii pe alții. Configurarea masei critice de interes și înțelegere produsese ”explozia”.

***

Poate România avea o dezvoltare intempestivă, dincolo de băltirea ultimilor 25 de ani în care succesele de țară au fost aproape întotdeauna rezultat tractării în direcția potrivită de mai multe locomotive ”din afară”?

Da: cu niște mici amendamente la situația atipică în care ne aflăm.

O situație care acum – octombrie 2018 – nu arată bine: textul de la începutul revistei (”Două fografii în deșertul de după emigrație”) și mai ales graficele lui ne explică de ce nu ai cum produce ”massa critică” a celor determinați, câtă vreme jumătate din forța de muncă a României s-a scurs peste granițe.

Dar mai arată și că trendul se inversează. Încet, cu sincope, dar se inversează.

Trei lucruri pot cataliza acest proces, către realizarea masei critice care asigură combustia spontană a dezvoltării:

1-, Preocuparea pentru cunoașterea contextului. Nu e o metaforă că ”partidul te vrea prost”, dar trăim într-o lume a informării gratuite și nu mai e o scuză pentru nimeni că e ușor de manipulat și că nu știe ce se întâmplă.

2-, Determinarea de-a identifica și lupta pentru ele a priorităților concrete și eliminarea bolovanilor din drumul către coordonatele normalității.

Protestele pentru Justiție au arătat că această masă critică se încheagă, și că va veni curând vremea în care se va ieși în stradă nu doar pentru un lucru basic cum e dezincriminarea unor fapte de corupție :

• ci pentru a cere socoteală de ce nu avem infrastructură și suntem ținuți în izolare de Europa;
• de ce școala e ținută, de dragul unor sinecuri și în beneficiul mafiilor sistemului, departe de piața muncii;
  
• de ce beneficiile ascunse, stoarse din sistemul de sănătate de decidenți, sunt mai mari decât ale pacienților și contribuabililor;
  
• de ce o țară cu atâtea resurse ajunge peste noapte cu cea mai scumpă energie din Europa.
  

Abia asta va fi lista. LISTA.

Va fi momentul trecerii de la faza de votant, la cea de cetățean care monitorizează promisiunile și cere socoteală decidentului pentru incompetență, dezinteres și rea-credință.

3-, Responsabilitatea personală în a susține și propaga setul de principii ce stau la baza unei mentalități orientate spre viitor.

E simplu să stai cu capul în ale tale, să te bucuri de avantajele conjuncturale alegând să nu-ți pese că asta compromite viitorul ansamblului, să-ți ciugulești felioara de cozonac printre mormanele de deșeuri din jur.

Atunci când cei lucizi și cei care aleg să se implice vor forma massa critică de ființe vii social, va veni și produsul acestui mix de înțelegere, voință și bună-credință:

Clasa decidenților vizionari, competenți, coborâți dintr-o poveste de viitor, care să nu se afle – ca acum – sub media pe țară a calităților care configurează un cetățean.

Da – dincolo de îndemnuri și insistența cu care încercăm ”să gândim pozitiv”, lucrurile arată rău:

• chiar când scriu acestea, doar într-o singură zi, 550 de români tocmai pleacă definitiv din țară – o arată statistica emigrărilor din ultimul an;
• chiar astăzi infrastructura izolează de Europa și de orice dezvoltare naturală provincii întregi adâncind depopularea și sărăcia
• chiar astăzi copiii au pornit spre o școală construită, ca sistem edecațional, mai mult pentru profesori decât pentru ei – și cu atât mai puțin pentru piața muncii
• nici astăzi administrația nu va face un pas spre eficiență, în condițiile în care salariile de acolo au ajuns mai mari decât în economia reală.

Pornind de-aici, putem influența, fiecare în jurul său, materia primă socială care să livreze, peste 10 ani, acea clasă vizionară și de bună credință care să administreze prosperitatea, nu sărăcia.

Și atunci, având în sfârșit autentici ”oameni de stat”, vom fi bucuroși să aruncăm actuala ofertă a leadershipului românesc la lada de gunoi a istoriei. Nu ar fi un gest inuman: mulți dintre ei abia acolo se vor simți în elementul lor.

www.cursdeguvernare.ro