de Cristian Grosu

Înainte de a formula marile tâmpenii pe care soluțiile oficiale le propun popoarelor în timpul crizei Covid, e necesar să stabilim punctul din care propunem dezbaterea asupra problemei.

Iar punctul are următoarele coordonate:

1, Sănătatea populației este prioritară. Fără indivizi sănătoși nu există nu doar productivitate individuală adecvată și necesară vieții de zi cu zi (că asta înseamnă economia: viața de zi cu zi, de la Cain – care cultiva legume, și Abel – care creștea capre), ci nu există nici eficiență a sistemelor de Sănătate – finanțate din greu de către aceiași indivizi.

(În rest – e simplu să stai acasă în timp ce-ți intră pe card niște mii de euro și în timp ce pledezi pentru ”sănătate”, la fel cum e simplu să favorizezi din disperare autentică ”economia” în timp ce indivizii nu sunt apți să muncească).

2, Gestiunea crizei combinate între repornirea economiei – la nivel de criză, evident – și menținerea sănătății generale – tot la nivel de criză, evident – în baza unui mix de judecăți care astăzi nu mai sunt deloc ”la modă”: bunul simț și rațiunea.

Măsurile pe care le vedem pentru ”reluarea activității” – atât din punct de vedere al specificului local (în fiecare țară) cât și la nivel comunitar (UE) sau chiar la nivel global – abolesc nu doar bunul simț (o valoare blamată și combătută cu vehemență), ci chiar rațiunea – de la care te-ai aștepta la mult mai mult la popoare care-și numără indivizii absolvenți de ”studii superioare” în procente cu 2 cifre din totalul populației.

Să mergem, așadar, mai departe:

A), Începerea școlii cu ”păstrarea distantei sociale”.

Una din soluțiile care se discută în acest moment este ca orele să se desfășoare cu jumătate din clase – urmând ca orarele școlilor să se modifice după această necesitate.

Concret, copiii ar urma să stea în bănci la o distanță 1,5 metri – adică o bancă da, una nu.

Orice medic îți poate spune în particular (că în public nu are curajul – ”corectitudinea politică” și ”responsabilitatea socială” l-ar lăsa fără loc de muncă) că e o măsură absolut inutilă: copiii ăia respiră același aer în clase, iar în pauză ies și se joacă în comun.

Dincolo de ce spune medicul, putem apela la chestiunile de bun simț (da, alea combătute acum de toată lumea corectă politic). O spun în calitate de tată a 5 copii: copiii care nu se hârjonesc în clasă unii cu alții, care nu-și șoptesc răspunsurile la ureche, care sunt prea ”cuminți”, trebuie duși de urgență la doctor, și nu pentru Covid: copiii care nu interacționează direct unii cu alții, potrivit naturii noastre biologice, suferă de o boală mai gravă decât Covid.

Nemaivorbind că acei copii vor respira acelați aer de la începutul până la finele cursurilor.

Nu aștept nicio soluție curajoasă sau fermă – oricare ar fi ea – din partea actualului ministru al Educației – dna. Anisie: i-am studiat cu atenție CV-ul ca să înțeleg sursele indeciziei sale, alături de furnizorul rumegușului său verbal: concluziile paralogice ale dnei. Ministru sunt cheia oricărei cariere politice în România: pr, pr, pr – fără nicio răspundere rațională și de bun simț asumată.

B), Reluarea călătoriilor cu avionul.

E un sfert de ceas de când am ascultat ”părerea Comisiei Europene” debitată de o altă minte românească: dna. Adina Vălean, comisarul din partea României pentru Transporturi.

Propunerea e cam așa:
în avioane (mai ales în cele low-cost, pentru că alea sunt baza libertății de mișcare prin țara noastră mare care e Europa) locul din mijloc din cele 3 ale rândului, să fie gol.

Orice medic îți poate spune în particular (că în public nu are curajul – ”corectitudinea politică” și ”responsabilitatea socială” l-ar lăsa fără loc de muncă) că e o măsură absolut inutilă:
într-un avion, presurizarea asigură circulația aceluiași aer, nemaivorbind de faptul că, cu un loc gol, distanța dintre pasageri e de 50 de cm. Măsură care produce prejudicii economice fără să rezolve câtuși de puțin problema contagiunii.

Dar – mă-nțelegi? – se face ”ceva”.

C), Ce să mai adăugăm aici – unde orice medic îți poate spune în particular (că în public nu are curajul – ”corectitudinea politică” și ”responsabilitatea socială” l-ar lăsa fără loc de muncă) că o astfel de măsură e inutilă – când în magazine și supermarketuri oamenii intră ”câte 5, ca să nu luăm coronavirusul”, dar respiră același aer?

Orice, absolut orice: cu condiția de a nu aboli rațiunea – dacă bunul simț a fost abolit la modul cel mai concret cu putință (pe Asange toată lumea se străduiește să-l scoată nebun, în timp ce pentru Greta Tumberg nu are nicio relevanță că are, în mod oficial, probleme psihice).

*

Revenirea din criza Coronavirus presupune decizii atât raționale, cât și de bun simț, cât și – mai ales! – realiste  (căci nu pot fi ignorate reacțiile psihologice ale mulțimilor – foarte naturale și ”legitime” din punct de vedere biologic) de revenire la viața normală. Scriu normală fără ghilimele – deși normalitatea e pusă, de vreo 15-20 de ani încoace numai între ghilimele:

Lumea a început să aibă dubii dacă un copil poate fi conceput dintr-un ovul și un spermatozoid (adică dintre un bărbat și o femeie), că sănătatea fizică e un algoritm după care se configurează, în exact același mod, sănătatea psihică, și că indivizii sunt egali în fața legii și a regulilor sociale, nu ca atitudine față de muncă și, mai ales, față de viață.

Criza Covid – ca orice criză, de altfel, de la coborârea din copac încoace – acutizează problemele care se coceau în trecut, dar cărora le lipsea tocmai evenimentul care să le dezvăluie stringența și poziția în lista de priorități.Abonați-vă la Newsletter!

Iar combinația de rațiune științifică și bun simț – dezintegrată de ideologizarea violentă la care sunt vulnerabili oamenii sătui (cărora le curge apa din perete, li se aprinde lumina în tavan și li se umple frigiderul fără să facă altceva decât să împingă un coș metalic) –  e într-o criză mai mare decât această ”biată” pandemie.

Respectând cu strictețe regulile, hai să ne dezmeticim: nu de altceva, decât pentru a le înțelege și de a le folosi corect.

www.cursdeguvernare.ro