de Cristian Grosu

E o săptămână de când raportul Curții de Conturi vorbeste de o adresă la care 2500 de firme au acumulat datorii de 29 de miliarde – și încă nu am văzut trupele de mascați care să năvălească acolo și, mai apoi, pe fir, să descindă la capii rețelei.
Până se vor urni vreodată, auzim cele mai aberante soluții – sau diversiuni – de salvare a Bugetului: taxa de solidaritate, taxa pe plata cu cardul, taxa pe stâlp și alte asemenea soluții fiscale specifice statelor capturate de juntele militare sau de clanurile de comerț cu droguri.

Să nu ne facem iluzii că vom scăpa fără o creștere a fiscalității, dacă ne uităm nu numai la dimensiunea foarte mare a corecției, ci și la ce ne așteaptă în următorii ani:

Voi explica mai jos de ce – printr-o succesiune de întrebări și răspunsuri, sau numai de răspunsuri care nu și-au găsit încă întrebările potrivite – pentru că în povestea deficitului (deficitelor, de fapt) României NU e vorba numai despre bani, așa cum pare păcălită să creadă toată lumea.

Continuarea, aici.