În ultima perioadă am fost răsfăţaţi cu tot felul de analize semidocte legate de sustenabilitatea economiei româneşti. Arăt aici cât de sustenabilă este creşterea economică din România atât în sine cât şi comparativ cu ţările UE28.

Supraîncălzirea economiei şi creşterea exclusiv pe consum, intrarea economiei româneşti în criză din două în două luni în ultimii 5 ani, comparaţia cu insolvenţa economiei greceşti şi preocuparea privind deficitele bugetare excesive sunt doar câteva din temele de dezbatere aruncate în media de diverse interese politice mai mult sau mai puţin bine intenţionate.

Deunăzi aflarăm că avem o creştere economică de 6% prea mare/ pe consum, mai ieri ni se explica că deficitul bugetar este excesiv şi că România se confruntă cu o creştere a datoriei publice pusă în seama generaţiilor viitoare ş.a.m.d

Pentru a afla adevărul singura soluţie este să ne întoarcem la cărţi, la metodologiile folosite pentru a estima pragurile de sustenabilitate pentru diferiţi indicatori macroeconomici relevanţi. Căci da, aşa trebuie să facem să ne uităm dacă indicatorii macro efectivi ai României sunt mult dincolo de pragurile de alarmă / pragurile de sustenabilitate (thresold).

Vă propun să gândim simplu, nu simplificat. Să o luăm inginereşte. Ştim cu toţii manometrele (aparate care măsoară presiunea) – le vedem atunci când se introduce aer în anvelope – de exemplu – dar nu numai. Imaginaţi-vă partea neagră a cadranului – să o numim partea sustenabilă şi după un anumit prag trecem în partea roşie – partea nesustenabilă. Iată de exemplu în figura de mai sus pragul ar fi la 230 de unităţi – dincolo de această valoare apare zona nesustenabilă.

http://www.zf.ro/opinii/lectii-de-macroeconomie-false-argumente-legate-de-sustenabilitatea-cresterii-economice-16810323