Acest articol nu se referă strict la Roşia Montană. Acest articol se referă la principiul după care dorim să construim un viitor economic în România. Se referă la decizia pe care trebuie să o luăm cu privire la modelul de creştere economică pe care vrem să-l implementăm.

Am învăţat încă din anul I de facultate (şi orice student boboc învaţă acest lucru în primele cursuri) despre ceea ce se numeşte curba posibilităţilor de producţie – cât poate produce un stat cu resursele disponibile (umane, material, natural, tehnologice s.a.) pe care le are. Am înteles graficul de mai jos astfel: cu resursele si tehnologia disponibilă în prezent, o economie (sau o firmă) poate produce (prin ipoteză, combinaţii de două bunuri) în aria definită de curba posibilităţilor de producţie. Dacă produce în interiorul curbei, resursele sunt folosite ineficient si/sau incomplet. În afara curbei nu poate produce pentru că nu are resurse disponibile si/sau nu are tehnologia necesară. În punctele de pe curbă resursele sunt folosite cu eficienţă maximă, în condiţiile date.

articol integral pe www.adevarul.ro