de Cristian Unteanu

Din păcate, se confirmă o tendință care tind să se extindă și să se permanentizeze la nivel global: în principal, în cele mai multe cazuri, votul se dă pentru un lider sau altul, mai puțin sau deloc importante fiind programele politice după care promit că-și vor desăfșura activitate. Context în care platformele partidelor politice pe care le conduc – cu atât mai puțin când e vorba de coaliții- fiind aproape uitate și, în orice caz, extrem de puțin cunoscute în cazul majorității votanților.

Acum în Turcia, dar fenomenul se regăsește din ce în ce mai pregnant în experiențele electorale din foarte multe țări, competiția reală a fost și rămâne una pro sau anti-Erdogan, votul fiind dat pe baza simpatiei sau antipatiei față de personajul politic care, astfel, restrânge toate raționamentele la valoarea statutului său de lider mesianic. El devine purtătorul soluțiilor unic care sunt salvatoarele națiunii, el este singura garanție nu numai pentru îndeplinirea uneia sau alteia din promisiunile electorale dintr-un program politic politic   clasic și perimat datorită apariției unor circumstanțe mereu excepționale și care amenință supraviețuirea națiunii: ființa sa este cea care salvează națiunea, nimeni altcineva nu o poate face și, ca atare, totul se subordonează alegerii sale în funcția care, astfel, se confundă cu preluarea atributelor de conducător absolut.

Iar experiențele trecute consemnate de istorie confirmă că posibilitatea apariției unui asemenea tip de lideri mesianic și căruia i se conferă puteri absolute și pe care le va folosi de fiecare dată la modul extensiv, fără scrupule, este mai mare în momentele de criză și de maximă neliniște socială când, din nefericire pentru toată lumea, chiar populația începe să fie convinsă că, dată fiind starea d degradare a clasei politice, altceva nu mai rămâne decât predarea necondiționată a puterii în mâinile unui singur lider. Aici, începând cu Anticitatea greacă, a fost mereu începutul marii probleme atunci când, în fața pericolului, se accepta ca toate puterile să fie predate Dictatorului, chiar dacă, formal sau nu, exista speranța că acesta, după o perioadă bine stabilită de exercitare a puterii absolute, avea să dea socoteală și să fie judecat pentru modul în care a exersat-o.

https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/alegerile-din-turcia-au-adus-o-singura-certitudine-2266917.html