de Cristian Unteanu

Va putea fi aplicată din nou străvechea tactică de luptă a armatelor rusești, cea de se retrage pe aliniamente din ce în ce mai îndepărtate față de ceea ce fusese la un moment dat prima linie a frontului, acceptând orice costuri umane și materiale doar pentru a obliga adversarul să întindă din ce în ce mai mult liniile de aprovizionare de la centru înspre noile puncte din ce în ce mai repede cucerite și pe care trebuie să le fortifice și pentru care să aducă resursele necesare unei populații locale deja disperate și hăituite. Este o strategie comună armatelor ruse, impusă nu neapărat de o gândire militară, ci de comandamentele politice care s-au bazat de teribil de dificila iarnă rusească pentru a aduce pune o presiune non-militară, aceea a frigului care multiplică presiunile reprezentate de privațiunile comune oricărui conflict și care, de acum înainte, să se adauge oricărui raționament militar pe termen scurt și mediu.

Dar, de data asta, în toată zona de conflict, se adaugă un element nou, inițiat de Rusia și la care ucrainenii au încercat să răspundă cu aceeași monedă: atacarea și distrugerea infrastructurilor critice ale adversarului, prioritatea absolută fiind acordată zonei energetice. Dacă, în teorie, odinioară erau vizate capacitățile militare sau bănuite a fi în legătură cu aprovizionarea unităților industriale care produceau pentru armată, particularitatea definitorie a acestei etape a conflictului este că interesul a se deplasează de la obiectivele militare propriu-zise la zona cu mult mai vastă a celor civile, introducând prin asta o presiune teribilă și continuă, mereu ascendentă, asupra populației care se vede, ca în acest moment în Ucraina, deconectată de la aprovizionarea de bază cu energie.

Un realitate dramatică acum confirmată pe deplin de avertismentul tragic făcut public ieri de cei de la OMS care au prevenit că această iarnă va reprezenta, în condițiile de acum ale războiului, un pericol direct pentru milioane de ucraineni.

Continuarea, aici.