de Cristian Unteanu

În mod absolut cert, Războiul global împotriva terorii a reușit să transmită un mesaj: națiunile occidentale se pot uni în caz de foarte mare primejdie și pot asambla o coaliție militară pe baza unei asumări politice a unei misiuni de pedepsire exemplară.

Este, așa cum sa spus încă din primul moment, un gest politic fundamental de demonstrare a unității și coeziunii unei lumi care s-a simțit, pe drept cuvânt, lovită mișelește printr-o formă de terorism pe care nu și-o imaginase și pentru care nu era pregătită, acel atac cu avioane civile folosite ca arme de distrugere extrem de eficiente împotri8va unor obiective civile.

Ce a început atunci a fost un capitol nou nu numai în istoria aceasta extrem de complicată și sângeroasă a luptei împotriva terorismului, ci chiar și în istoria terorismului. Și aceste este subiectul care mi se pare esențial de discutat deoarece noile caracteristici ale terorismului care, din punctul meu de vedere, trebuie analizat nu doar ca un tablou statistic (cu toate că și această dimensiune este extrem de sugestivă) , ci ca un organism viu și care, tocmai din această cauză, se comportă ca atare, adaptându-se și transformându-se pentru a se apăra și se putea opera în noii parametri creați de acțiunile multiple din cadrul „Războiului global împotriva terorii”.

Atacate cu asemenea forță cum s-a întâmplat după 11 Septembrie, organizațiile teroriste au avut în față o alegere care poate fi rezumată la opțiunea finală pentru una dintre aceste două tipuri de răspuns. Prima variantă posibilă era ca centrele de comandă ale mișcărilor teroriste să replice multiplicând atacurile frontale similare, poate din ce în ce mai ample și concentrare pe obiective civile prezentând o înaltă valoare simbolică, fie să se transforme fundamental și să adopte un alt sistem de dezvoltare și organizare în teren.

Prima variantă se dovedise extrem de spectaculoasă și produsese rezultatele sperate, folosind un număr foarte mic de operativi, doar 14, pentru atacul împotriva Turnurilor Gemene și Pentagonului. Neajunsul era că, foarte rapid, țările din lumea occidentală s-au coalizat într-o nemaivăzută până atunci cooperare și la nivelul serviciilor de informații care au fost mobilizate în vânătoarea împotriva rețelelor teroriste cunoscute și liderilor lor, în principal Al Qaeda și grupările afiliate. Și rezultatele au început să se simtă destul de rapid și au început să fie atacate și distruse taberele de antrenament, depozitele de muniții și anihilate punctele de contact care permiteau funcționarea finanțarea terorismului în afara sistemelor de transfer și informații bancare recunoscute.

Continuarea, aici.