de Cristian Unteanu

După cum ştiţi deja, una dintre cele mai importante decizii ale Summitului UE- Turcia desfăşurat duminică la Bruxelles a fost aprobarea finală a unui fond de 3 miliarde euro, pe doi ani, pentru a ajuta Turcia în gestionarea problemei migranţilor, transformată de mai mult timp în adevărată criză umanitară majoră.

Toată această parte a discuţiei între şefii de state şi guverne a avut ca bază un document pe care-l puteţi consulta integral în anexa acestui text, Decizia Comisiei Europene din 24.11.2015, intitulată „Coordination of the actions of the Union and of the Member States through a coordonation mechanism – The Refugee Facility for Turkey“.

Elementul esenţial este repartizarea contribuţiilor naţionale pe care fiecare dintre Statele Membre s-au obligat să le aducă la acest Fond, sumă calculată cu ajutorul cheii GNI). Până la 21 decembrie 2015, toate Statele Membre trebuie să comunice graficul plăţii sumelor respective pentru perioada 2016-2017.

Iată despre ce sume este vorba:

După cum vedeţi, totalul contribuţilor este de 2,5 miliarde Euro, restul de 500 de milioane urmând să fie asigurat din rezerva bugetară a Comisiei Europene. Mecanismul care va fi iniţiat practic de la 1 ianuarie 2016, urmează să fie coordonat de către un „Steering Committee” în care vor fi incluşi doi reprezentanţi din partea Comisiei Europene şi unul din partea fiecărui Stat Membru, monitorizând implementarea mecanismului dar şi coordonarea tuturor acţiunilor în teren „cu excepţia celor care ţin de asistenţa umanitară de urgenţă”. Comisia Europeană prezidează lucrările Comitetului astfel format, are responsabilitatea deciziei finale în ce priveşte stabilirea ordinei de priorităţi, identificarea acţiunilor necesare şi alocarea de fonduri, „încercând să obţină un consens atunci când acest lucru este posibil”.

„Va fi acordată prioritate acţiunilor care oferă asistenţă umanitară imediată, de dezvoltare şi de alte tipuri pentru refugiaţi şi comunităţile care-i găzduiesc, autorităţilor naţionale şi locale care au sarcina de a asigura managementul şi care se ocupă de rezolvarea consecinţelor fluxului de refugiaţi. Autorităţile turce vor fi consultate în ce priveşte toate acţiunile, altele decât oferirea de asistenţă umanitară imediată”.

E vorba numai despre bani? În niciun caz, deoarece, astfel (adăugaţi şi Fondul pentru Africa de aproape 2 miliarde de Euro), Uniunea Europeană se poziţionează în acest moment drept cel mai mare „operator umanitar”. Şi asta nu numai la nivelul Orientului Apropiat, ci şi al Africii (Maghreb şi regiunea centrală, cea Africii Negre), iniţiind în acest mod prima mare acţiune de cuprindere globală care, conform promisiunii făcute în vară, încearcă să se adreseze direct aşa-numitelor „zone de plecare” ale fluxului de refugiaţi, cele aflate în imediata proximitate a zonelor de conflict.

Turcia, spuneam în corespondenţele anterioare, este marea câştigătoare a negocierilor din aceste ultime două săptămâni, primind acum un ajutor consistent şi, mai ales, recunoaşterea politică de care avea atâta nevoie, cea de ţară-cheie în rezolvarea problemei migranţilor şi în lupta împotriva terorismului. Şi, ca un adaos moral important, recunoaşterea sumei de 7 miliarde de euro deja cheltuită în acest scop de autorităţile de la Ankara… important deoarece, în trecut, existaseră voci europene care exprimau mai mult decât un dubiu asupra sumei în cauză, socotind-o drept o cifră nerealistă şi lansată doar pentru a se pune o presiune superioară în negocieri.

Lucrurile sunt însă cu mult mai interesant decă România ar fi interesată să privească nu numai în imediat, numărând prezenţele la diverse Summituri la Bruxelles, ci şi pe termen mediu şi lung, încercând să obţină accesul la documentele de analiză prospectivă care sunt parte a gândirii largi a UE asupra situaţiei viitoare din Orientul Apropiat şi Africa. Sigur, pentru această fază, ne vom îndeplini sarcina asumată, cea de a plăti cei 27 de milioane de euro, plus ce ne revine din Fondul pentru Africa. Dar asta nu ar trebui să fie tot.

Sigur, acum UE ajută masiv Turcia şi ţările din Africa, se implică într-o operaţiune umanitară fără precedent pe două continente. Ceea presupune, urmând logica de până acum a construcţiilor post-conflict că, la un moment dat, va fi pus pe masa de negocieri planul de reconstrucţie. Enorm ca implicaţii financiare, chiar dacă am vorbi doar despre două dintre componentele sale: Siria şi Libia. Vor fi demarate pieţe enorme de lucru, reconstrucţie la propriu, apoi implicare în formarea de noi infrastructuri umane, locaţii şi locuri de muncă pentru migranţii de acum din Europa care vor fi repatriaţi. formarea unor noi administraţii naţionale, şcoli, spitale, etc. Vom fi prezenţi acolo? Negociem deja în acest sens, anunţând care ar putea fi interesele, capacităţile şi expertizele noastre, precum şi resursele pe care le-am putea mobiliza pentru a fi selectaţi deja în proiectarea soluţiilor viitoare?

Uitaţi-vă doar în planul de acţiune pentru Africa şi veţi vedea deja anunţate, în clar, marile proiecte în care doreşte să se implice Uniunea Europeană în perioada următorilor ani şi decenii.

Se remodelează nu numai o hartă de putere, ci şi una a marilor, foarte marilor interese economice pe termen lug şi foarte lung, extinzând proiecţia pieţelor europene şi aducând noi parteneriate în legătură directă cu pieţele europene.

Cine se ocupă de aceste raţionamente în România? Poate aceasta chiar ar trebui să fie una dintre marile urgenţe imediate, încercând să profităm (după ştiinţa şi capacitatea diplomaţiei româneşti) de momentul de instabilitate actual. Mulţi dintre jucătorii importanţi fac asta, alţii se „agaţă” de proiectele-oportunitate pentru a-şi stabiliza propriile pieţe interne şi pentru a se conecta cât mai durabil de noile structuri care se desenează acum în jurul nostru.

Poate chiar ar trebui să fim atenţi şi la altceva decât la scandaluri, denigrări, mesaje de ură şi goana după vrmelnicele scaune ale puterii de pe Dâmboviţa, mereu sprijinite pe nisipuri mişcătoare şi degrabă dărmâmate, cu acelaşi entuziasm cu care au fost ridicate.

EU Com Turkey Refugee Crisis Funding Decision 24-11-2015

http://adevarul.ro