de Cristian Unteanu

Discuția a început de mult timp, aproape imediat după Revoluția din Decembrie 1989, atunci când se căutau cu disperare răspunsuri care să dea oarecare certitudini privind șansele de supraviețuire ale unei țări care intra sub regulile nemiloase ale economiei de piață, inițial absolut sălbatice. Rând pe rând, guvernanții noștri, de toate culorile politice din curcubeul politic fastuos apărut atunci, s-au lăsat duși de entuziasme diverse și, în funcție de interesele și oportunitățile momentului, au creditat diverse proiecte, cele mai  multe eșuate grandios, prezentate de diverși parteneri strategici drept sursă de salvare națională și renaștere economică garantată.

Continuarea, aici.