Cristian Unteanu – Istoria secretă care nu se învaţă la şcoală: documentele
de Cristian Unteanu
Este vorba despre documente excepţionale care trebuie citite acum, când apropierea momentului unui nou Summit între preşedinţii Statelor Unite şi Rusiei este descris drept o „resetare fundamentală de sistem“.
Chiar dacă ştirea care dădea ca sigură organizarea la Reykjavik a unui Summit între Trump şi Putin a fost infirmată de surse oficiale ruseşti, multe sunt sursele care vorbesc, totuşi, despre o reuniune la nivel înalt în perioada imediat următoare. Între timp, noi vă oferim un set de documente privind „momentul Reykjavik”, considerat esenţial în istoria contemporană deoarece a reprezentat marea deschidere, de ambele părţi, pe subiectele care, aşa cum se spune, vor domina agenda viitoarei întâlniri Trump-Putin: cursa înarmărilor, stocurile de arme nucleare şi reorganizarea sistemului de asigurări şi reasigurări în domeniu, inclusiv cu o perspectivă foarte precisă asupra situaţiei din Europa.
Documente uluitoare nu numai datorită conţinutului lor cu adevărat exploziv, ci şi prin actualitatea absolută a unora dintre temele majore care au fost evocate în discuţiile dintre liderii celor două super-puteri. Citiţi-le în perspectiva curgerii de atunci până acum a evenimentelor.
Veţi avea surpriza de a începe să înţelegeţi nu numai cum s-a decis (şi pe ce baze) naşterea unei lumi noi, ci şi faptul că tematicile de atunci nu au dispărut nicidecum, nici ca importanţă, nici ca urgenţă şi nici ca interes, atât în politicile naţionale ale celor două ţări cât şi la nivel geo-politic.
Foarte important de înţeles ce conţin aceste documente (declasificate după 30 de ani de National Security Archive şi de unde vom reproduce comentariile la documentele respective) deoarece punctele de pe agendele de atunci par să revină, cu intensitate egală, în ceea ce se pregăteşte pentru noul Summit. Sigur că trebuie să introducem în ecuaţie variabilele reprezentate de ceea ce s-a petrecut în plan geopolitic după Summitul de la Malta şi prin căderea Cortinei de Fier. Dar asta nu înseamnă nicidecum că, pentru cele două superputeri, parametrii în care se definesc marile obiective s-au schimbat la modul decisiv, sau că modalităţile de abordare a negocierilor vor fi absolut diferite.
Document 1 – Memorandumul „Gorbaciov”, dictat personal de Preşedintele Reagan în noiembrie 1985. Sursa: Ronald Reagan Presidential Library
„Chiar înainte de primul Summit cu Gorbaciov (Geneva 1985), Reagan dictează acest memorandum, până în acest moment clasificat, asupra procesului de negocieri la Summit şi modului în care trebuiau abordaţi sovieticii. Printre multe alte formulări absolut memorabile, Reagan repetă faptul că „acolo nu vor fi convorbiri între învingători şi perdanţi. Chiar dacă noi vom crede că am câştigat, să spunem acest lucru ar fi greşit în contextul complexului lor inerent de inferioritate”. Şi poate cel mai şocant lucru îl constituie intenţia lui Reagan de a păstra tăcerea în domeniul drepturilor omului. „Regret faptul că suntem cumva mereu public «on record» pe tema drepturilor omului. Primele pagini ale ziarelor care spun cum îi condamnăm noi pe subiectul abuzurilor în domeniul respectării drepturilor omului ne vor aduce ceva ovaţii din tribune, ceea ce nu-i va ajuta pe cei supuşi abuzurilor”. Acest tip de gândire a stat la baza unui tip de ritual diplomatic discret în care, la finele fiecărei întâlniri, Reagan îi va da lui Gorbaciov o listă cu disidenţi. Iar Gorbaciov va acţiona în consecinţă, chiar dacă într-un ritm lent, pentru a nu arăta că acţionează sub presiune directă”.
Foarte interesant acest pasaj care-şi păstrează intactă valoarea şi la acest început de an 2017:
„Care le sunt nevoile şi priorităţile? – se întreabă Ronald Reagan. Ei bine, cred că au foarte mare nevoie de ceva comerţ şi transferuri tehnologice. În mod absolut cert avem un enorm avantaj în acest domeniu. Ştiu foarte bine că unora din tabăra noastră nu le place deloc să facă o legătură între problemele comerciale şi modul în care se conduce politica; ei cred că problema schimburilor comerciale paşnice este o valoare separată în sine. Ei bine, eu cred că schimburile comerciale reprezintă pentru noi un atu major de negociere. Nu ar trebui să renunţăm la el”.
Vi se pare ceva cunoscut? Dacă nu, recitiţi discursurile de campanie ale Preşedintelui Donald Trump din 2016…
Document 2. Transcrierea convorbirii care a avut loc între Reagan şi Gorbaciov în cadrul Summitului de la Reykjavik, la reuniunea finală din 12 octombrie 1986. Sursa: Arhiva Fundaţiei Gorbaciov.
„Aceasta este înregistrarea oficială făcută de ruşi la ultima şedinţă care a avut loc la Reykyavik, cumva mai extensivă decât versiunea americană, şi l-a inspirat pe Gorbaciov atunci când, în Memoriile sale, vorbea despre ”pasiunile shakespeariene” din timpul Summitului. Transcrierea arată confuzia considerabilă existentă între propunerile privind reducerea rachetelor balistice faţă de cealaltă, adică cea privind dispariţia tuturor armelor nucleare. În final, Reagan a ridicat tema pe care a vrut mereu s-o promoveze: abolirea completă a armelor nucleare. „Putem face asta. Haideţi să le eliminăm” – răspunde Gorbaciov, iar Secretarul de Stat Shultz întăreşte ideea „Haideţi s-o facem!”. Dar aproape imediat, delegaţiile se întorc la problematica SDI (Strategic Defense Initiative, cunoscută şi sub denumirea Star Wars n.n.) şi la cea a Tratatului ABM (Anti-Ballistic Missile Treaty). Gorbaciov a insistat asupra faptului că testele în cadrul SDI trebuie să fie limitate la stadiul de laborator, în timp ce Reagan, deja ostil Tratatului ABM, vede în asta un echivalent la renunţarea la programul SDI. Reagan îi cere lui Gorbaciov, ca o favoare, să fie de acord cu testele pentru SDI, dar liderul sovietic crede că, dacă va face asta, acasă se va percepe ca un eşec. Gorbaciov îl forţează pe Reagan să spună „niet”, dar Gorbaciov va fi cel care va avea cel mai mult de pierdut din acest eşec”.
Document 3. Transcrierea conversaţiei dintre Bush şi Gorbaciov după încheierea Summitului, 10 decembrie 1987, Washington. Sursa: Arhivele Fundaţiei Gorbaciov
„Această remarcabilă conversaţie a avut loc în limuzina lui Gorbaciov în drum spre aeroport, după încheierea Summitului de la Washington din decembrie 1987, cel în cadrul căruia Gorbaciov şi Reagan semnaseră Tratatul INF (Intermediate Nuclear Forces Treaty). Vicepreşedintele George H.W. Bush venise pentru a-l conduce pe Gorbaciov şi, în timpul drumului cu maşina care a durat 35 de minute, doar în prezenţa interpretului sovietic Pavel Palaschenko, cei doi încep o discuţie despre care, mai târziu, îşi vor aminti ca fiind baza viitoarelor lor Summituri. Bush îl avertizează pe Gorbaciov asupra unor posibile „lucruri neplăcute” ce aveau să se producă în timpul campaniei elctorale ce avea să înceapă, şi susţine ideea că un Republican cum era el va performa mai bine decât un Democrat în ceea ce priveşte realizarea unui acord cu sovieticii. După asta, Gorbaciov îi dă dispoziţie lui Palaschenko să-şi transcrie notele şi fragmente din conversaţie, care au apărut parţial în Memoriile liderului sovietic… Dar documentul din Arhiva Gorbaciov include o discuţie mai amplă despre politica internaţională, inclusiv despre liderul comunist polonez Wojciech Jaruzelski, despre Coreea de Nord şi China.
Document 4. Memorandum privind discuţia între Gates şi Kriuchkov, Cartierul General al KGB de la Moscova pe 9 februarie 1990. Sursa: Bush Presidential Library.
„Summit-urile SUA-Rusia au implicat şi conversaţii la un nivel politic mai scăzut, şi asta nu numai între miniştrii de externe sau ai apărării, ci şi, aşa cum se arată în acest document extraordinar, între ofiţerul de carieră CIA Robert Gates (în acel moment având calitatea de adjunct al consilierului Preşedintelui Bush pe probleme de securitate) şi şeful KGB Vladimir Kriuchkov, în sediul central KGB de la Lubianka. Gates sosise la Moscova în calitate de membru al delegaţiei conduse de Secretarul de Stat James Baker, iar în momentul în care avea loc discuţia, Baker îi dădea lui Gorbaciov faimoasa asigurare „nici un metru mai departe” privind extinderea NATO. Gates are acelaşi mesaj pentru Kriuchkov, parte a unei adevărate cascade de reasigurări americane şi germane din 1990 către partea sovietică, în ideea de a uşura drumul reunificării Germaniei.Notele în legătură cu discuţia respectivă sunt urmate de acest comentariu al lui Gates: „În aceste circumstanţe, sprijinim ideea Kohl-Gensher privind o Germanie unită care să facă parte din NATO dar fără o extindere a prezenţei militare în zona RDG. Aceasta s-ar produce în contextul unei continue reduceri de forţe în Europa. Oare ce a gândit Kryuchkov despre propunerea Khol-Gensher în termenii căreia o Germanie unită urma să facă parte din NATO dar în care trupele NATO să nu fie deplasate mai mult spre est decât aliniamentele pe care se află acum?”
Desigur, evenimentele ulterioare au produs multiple „mutări de aliniamente” înspre est în cadrul spaţiului euro-atlantic, Organizaţia Atlanticului de Nord fiind extinsă, răspunzând dorinţei popoarelor din fostele ţări comuniste din Europa centrală şi de est, inclusiv din România.
Dar multe dintre problemele discutate la Summit-urile respective sunt încă deschise, unele la modul dramatic, cum ar fi problema armelor nucleare sau cea a acumulării îngrijorătoare de trupe şi arme convenţionale de o parte şi de alta a liniei de demarcaţie UE/NATO cu Federaţia Rusă.
Este extrem de posibil ca, din nou, problematica economică să devină centrul tuturor negocierilor care se vor purta între cei doi lideri, Trump şi Putin, ambii convinşi că esenţial acum este conceptul de „securitate economică” definit în cooperare de interese globale, de aici, de-abia, urmând să derive înţelegerile ulterioare, cele care, de data asta chiar foarte posibil, să continue şi să finalizeze ceea ce a fost lăsat complet neterminat la Reykjavik, spre exemplu:
Este, desigur, un proces de durată, nimic nu va fi rezolvat în câteva zile deoarece prea mari şi prea multe sunt tensiunile lăsate să se acumuleze în aceşti ultimi 30 de ani. Dar, pesemne, este nevoie urgentă de o asemenea discuţie de ansamblu care să reseteze jocurile şi să dea o speranţă pentru viitor.
adevarul.ro
Ultima ora:
ObservatorEmil Constantinescu: “Pe timpul meu, tinerii au murit pentru libertate”. Apel ca generația actuală și tinerii să înțeleagă “vulnerabilitățile dictaturii”
PoliticEmil Constantinescu: “Pe timpul meu, tinerii au murit pentru libertate”. Apel ca generația actuală și tinerii să înțeleagă “vulnerabilitățile dictaturii”
EconomieRadu Burnete: Dacă alegem un model economic izolaționist și autarhic, atunci ne întoarcem în trecut
ExternCătălin Predoiu a discutat cu ambasadorii Franței și Germaniei despre dosarul Schengen: Discuțiile pe care le-am avut confirmă poziționarea foarte bună pe care o avem în perspectiva Consiliului JAI
SocialDragos Bucurenci: Ce-am făcut în ultimii 22 de ani, cum am ajuns din societatea civilă în lumea multinaționalelor
EvenimenteVictor Vevera, la Bucharest Security Conference 2024: Investițiile în tehnologie sunt importante pentru a răspunde provocărilor referitoare la securitatea cibernetică
EditorialIulian Chifu: De pe frontul războiului hibrid al Rusiei – România a probat reziliența societală democratică
CulturaFlaviu Predescu: Despre Festivalul de Teatru de la Cluj, la Cultura pentru toți – Video
Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe