După cum stau lucrurile, cred că răspunsul corect se compune din ambele variante. Căci asistăm la un paradox care se compune din conjugarea nefericită a mai multe situaţii extreme.

În primul rând, avem o Comisie Europeană care încearcă să se ţină de calendarul agreat cu şefii de state şi guverne: măsuri legislative, pachete de documente (cum ar fi Manualul european de repatriere) deja gata de a fi supuse votului Consiliui, anunţul definitivării planurilor privind forţa comună de pază a de coastă şi graniţe…

Adică, din punctul său de vedere, lucrurile ar fi gata în calendar, adică gata să fie trecute la nivelul aplicării în teren de către statele membre.

Aici sunt probleme. Extrem de serioase. Atât din cauza faptului că, la modul cel mai evident, negocierile şi deciziile europene nu par să aibă nici cel mai mic efect asupra determinării extreme a migranţilor de a depăşi orice obstacol şi de a ajunge, legal sau ilegal, în zona pe care o identifică drept paradisul terestru, adică cele câteva ţări occidentale deja aproape sufocate de efectele propriului lor entuziasm iniţial. Dar şi deoarece statele membre sunt foarte departe de a începe şă-şi onoreze angajamentele semnate şi agreate în unanimitate la nivel de şefi de state şi guverne (sau în urma unui vot cu majoritate calificată, cum a fost cazul în cel de-al doilea Consiliu JAI). Adică, mai pe scurt, acum se vede de ce, spre deosebire de indicaţiile date Comisiei (cu date clare de realizare practică), în ce priveşte primirea migranţilor nu s-au dat termene, ci doar s-a exprimat o voinţă politică a liderilor UE (din 23 de state din 28) de a admite relocarea a 160.000 de persoane într-o perioadă de doi ani.

Până în acest moment, spun colegii de la Euractiv, au fost relocaţi doar 19 cetăţeni din Eritreea, din tabăra din Italia înspre Suedia, fiind prevăzute alte 100 de realocări de persoane în următoarele zile.  Asta în condiţiile în care, din cele 23 de ţări care au admis principiul relocării, doar şase au oferit până acum şi locurile necesare: Austria, Franţa, Germania, Luxemburg, Spania şi Suedia.

În al treilea rând, întârzie şi ajutorul financiar promis – au sosit la Bruxelles doar 474 milioane din suma totală de 2,8 miliarde ce fusese convenită între liderii europeni.

Timp în care (probă această hartă difuzată azi de Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi), continuă în ritm susţinut exodul pe Ruta Balcanică. Organizaţia Internaţională pentru Migraţie raportează, după o consutare cu poliţia elenă, că numărul celor sosiţi în Grecia pe ruta marină, doar în acest weekend, depăşeşte pe cel înregistrat în perioada de maxim tranzit din această vară: vineri 16 octombrie au intrat peste 8.900 de migranţi, sâmbătă 17 octombrie au intrat peste 9.100, iar duminică au fost peste 9.200 de persoane. Circuitul a continuat înspre Macedonia unde, pe durata de weekend şi ziua de luni, au trecut graniţa peste 20.200 de persoane. Iată datele de ultimă oră oferite de OIM privind statisticile privind rutele de tranzit prin Mediterana:

Mediterranean Developments

Arrivals by Sea and Deaths in the Mediterranean: 1 January – 15 October, 2015

Country of Arrival

Arrivals

Deaths

Italy

139,711 (IOM est.)

2,822

(Central Med route)

Malta

105

Greece

507,825*

286

(Eastern Med route)

Spain

2,819

25

(Western Med and Western African routes)

Estimated Total

650,460

3,138

 Data on deaths of migrants compiled by IOM Research Dept. All numbers are minimum estimates. Arrivals estimates are based on data from respective governments and IOM field offices.* Data for Greece is derived from data collected by IOM staff in Greece and Greek authorities (1/1/2015 – 19/10/2015.)

În teren, presiunea devine intolerabilă pentru o serie de state şi aşa supra-solicitate, chiar dincolo de posibilităţile maximale estimate pentru ceea ce au în termen de poliţie, armată şi centre de tranzit sau, pur şi simplu, capacitate fizică de ofertă de adăpost, vezi acum cazul disperat al Sloveniei, dar şi, în grafice asemănătoare, ale tuturor statelor de pe Ruta Balcanică.

Aici intervine, din nou, discrepanţa majoră de analiză între echipa de la Bruxelles şi autorităţile naţionale care, în acest caz precis, au de răspuns unei situaţii umanitare care se înrăutăţeşte continuu (mai ales cu perspectiva imediată a sosirii iernii) şi faptul că întârzie nepermis de mult ceea ce s-a promis că va fi acţiune de solidaritate europeană. În paralel, situaţia nu este deloc simplă nici în ţările occidentale care, după primul moment de entuziasm şi solidaritate cetăţenească, şi-au văzut foarte rapid umplute la maximum capacităţile de cazare. Şi aceştia sunt deja migranţii care au reuşit să treacă odată cu primele valuri pe Ruta Balcanică, dar la care se adaugă un număr cel puţin egal de migranţi sosiţi (pe rutele Mediteranei centrale şi de vest) din Maghreb şi ţările Africii negre….plus cei despre care se ştie doar că „s-au topit în natură”, câteva sute de mii de persoane deja intrate în aşa numitele „circuite ilegale de primire” din comunităţile musulmane deja stabilite în Europa.

Acesta este contextul, deosebit de delicat politic, în care Jean Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, a decis să convoace un minisummit („Leader’s Meeting“) duminică, 5 octombrie, la nivel de şefi de state şi guverne, la sediul central al Comisiei (Berlaymont), între orele 16.00-19-00, întâlnire urmată de un dineu de lucru. Au fost invitaţi să participe şefii de state sau de guverne din Austria, Bulgaria, Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Germania, Grecia, România, Serbia, Slovenia şi Ungaria. Vor mai fi reprezentate şi organizaţii cu atribuţii specifice precum European Asylum Support Office, European Agency for the Management of Operational Cooperation at the External Borders of the Members States şi FRONTEX.

Este, cu siguranţă, o altă reuniune în regim de urgenţă. Numai că, din nefericire, toate cele de până acum tot în regim de urgenţă au fost tot despre solidaritate europeană s-a vorbit. O asemenea debalansare instituţională ca cea de acum riscă să adâncească multiplele fisuri existente între statele membre şi instituţii dar – ceea ce este cel mai grav – să creeze în continuare probleme serioase între statele membre care au depăşit demult stadiul în care puteau lua singure soluţii reale de apărare împotriva unui exod care devine o ameninţare cu din ce în ce mai multe conotaţii politice îngrijorătoare.

Totuşi, vom putea afla oare la ce se angajează cu adevărat liderii europeni, ce anume cer şi ce se oferă ţărilor unei Europe centrale şi de est care se apopie de o criză relativ uşor previzibilă în raport cu cerinţele formale ale UE? Vine iarna, iar uriaşul exod se poate transforma într-o enormă tragedie umanitară, cu riscul ca totul să evolueze spre o criză majoră de ncredere în capacitatea europeană de a găsi soluţii viabile. Acum a început într-adevăr discuţia serioasă, dar măsurile trebuie să fie luate şi acceptate în mod egal, ca responsabilitate egală, de toate părţile. Altfel…

adevarul.ro