OraNoua.ro
Publicat în 29 iulie 2015, 18:36 / 204 elite & idei

Cristian Unteanu: Necruţătoarea lovitură a Semilunii. Dar şi avertismentul fără echivoc al NATO

Cristian Unteanu: Necruţătoarea lovitură a Semilunii. Dar şi avertismentul fără echivoc al NATO

de Cristian Unteanu

Acţiunea a început în forţă. Cu dublul obiectiv asumat: anihilarea bazelor şi aglomerările de forţe ale Statului Islamic şi ale kurzilor din PKK. Dar cu cine trebuie să se confrunte în teren Turcia, care posedă una dintre cele mai mari şi mai bine echipate armate din NATO?

Aveţi aici o descriere completă a capacităţilor militare ale Turciei.

Iată ce arată hărţile militare în ce priveşte Statul Islamic, acum aflat în plină ofensivă nu numai în această zonă, ci controlând teritorii vaste în toată regiunea Maghrebului şi mult mai departe spre sud, înspre inima Africii:

Dispunând de un arsenal militar impresionant care, în opinia lui Jean-Yves Le Drian, ministrul francez al Apărării, se compune „Mai ales de 3000 de vehicule Hummer 4×4 americane recuperate la Mossul, 60.000 de arme individuale, 50 de blindate grele, 150 de blindate uşoare şi mult material de luptă anti-tanc. Relativ puţin armament sol-aer, în principal tunuri anti-aeriene”. Statul Islamic este considerat drept un actor regional „puternic şi hotărât. Foloseşte atât mijloacele clasice ale terorismului cât şi pe cele convenţionale. Sunt de temut capacităţile sale de recrutare şi comunicaţii, în acelaşi timp ştiind să-şi facă şi aliaţi oportuni. Forţele sale sunt de 25.000 – 30.000 de oameni”. Un recent raport de sinteză al CIA arată la rândul său că cea mai mare parte a arsenalului ultra-modern de care dispune organizaţia provine din depozitele armatei irakiene, abandonate intacte: acolo se aflau arme grele, elicoptere de luptă, vehicule blindate de toate felurile, cele furnizate de SUA către armata irakiană în momentul în care au decis retragerea din Irak.

În plus, subliniază aceeaşi sursă, o problemă suplimentară constă în faptul că o mare parte a ofiţerilor de rang înalt din armata irakiană a fostului regim Sadaam Hussein, dar şi aproape toţi foştii şefi ai serviciilor de informaţii generale şi militare, se regăsesc acum în ISIS, pe posturi de comandă în teren, în statul major sau în multiplele tabere de antrenament (foarte dificil de atacat deoarece îşi schimbă mereu locaţiile) unde se adună în continuare valuri de „luptători străini” veniţi cam din toată lumea şi în primul rând din Europa sau din statele de sud, musulmane, din fosta URSS.

Tehnica de luptă – cu evidente lecţii bine învăţate din Irak, Cecenia, Afganistan sau Libia – arată că există o îmbinare de trei tipuri de acţiuni, o premieră semnificativă relevată ca atare de analiştii de informaţii militare: „este vorba despre o acţiune cu trei compartimente distincte: terorismul clasic, apoi infiltrarea în marile oraşe pentru a desfăşura acţiuni specifice de gherilă urbană şi, în fine, ofensivele de tip clasic, duse cu ajutorul unei armate moderne, cu unităţi de blindate şi infanterie. Acest ultim punct este o noutate absolută în raport cu tehnicile Al-Qaeda”, după cum preciza Pierre Servent, specialist în probleme de securitate.

Caracteristica esenţială, cea mai importantă din punct de vedere militar, rămâne viteza extraordinară cu care cei din ISIS îşi mută nu numai bazele de antrenament, dar şi depozitele de muniţii, folosind de regulă unităţi mici, foarte mobile, care se retrag imediat după atac fie în aglomerările urbane, fie în zonele rurale unde şi-au construit reţele de sprijin şi pe care le folosesc drept baze de refacere, niciodată aceleaşi la interval de câteva luni.

De cealaltă parte, Turcia este angajată în ofensivă frontală împotriva forţelor kurde – ansamblul de trupe şi miliţii armate care acţionează pe un teritoriu vast care cuprinde regiuni din sud-estul Turciei, nord-estul şi nord-vestul Siriei, nord-estul Irakului şi nord-vestul Iranului. Iată, conform sursei Wikipedia,  compoziţia de forţe kurde:

– forţele armate Peşmerga din Kurdistan ale guvernului regional kurd, cunoscute sub numele de Gărzi regionale kurde, cu aproximativ 350.000 de oameni, dispunând de armament individual modern (pe provenienţă recentă via SUA sau state europene care au trimis masiv armamnet pentru a susţine acţiunea lor împotriva ISIS), tancuri de asalt T-55, T-62 şi T-72, plus un număr mare de vehicule blindate, Au la dispoziţie câteva elicoptere de luptă Bell OH-58 Kiowa.

– trupele PKK din Turcia (grupare considerată drept teroristă de mai mult instanţe internaţionale, printre care şi Consiliul Europei), 5.000-6.000 de oameni foarte bine înarmaţi, pendulând în permanenţă între bazele avansate din Turcia şi cele de rezervă din Siria şi Irak.

– trupele kurde din Siria, aproximativ 50.000 de oameni cu foarte bună pregătire militară, luptând pentru eliberarea regiunii lor natale şi împotriva regimului Assad, dar şi a ISIS.

– trupele PJAK (Partidul pentru o viaţă liberă din Kurdistan), organizaţie politico-militară din Iran, de mică relevanţă în acest moment după acţiunile dure şi masive duse de serviciile de securitate iraniene după ce cei de la PJAK organizaseră în trecut o serie de atentate.

Mizele sunt multiple şi se suprapun într-un peisaj extrem de complex, absolut de neînţeles pentru cine nu cunoaşte istoria mai de demult şi pe cea modernă a Orientului Apropiat. La care se adaugă o motivaţie foarte importantă şi iată imaginea care ar putea justifica nevoia urgentă pe care o resimt marii actori internaţionali de a se pune ordine în acest spaţiu:

Dincolo de asta, există spaima enormă a Europei că destabilizarea în continuare a situaţiei din Orientul Apropiat, combinată cu cea în progresie geometrică din Maghreb, ar putea crea o presiune masivă de imigranţi, milioane de disperaţi fugind din zonele de conflict şi încercând să ajungă în statele UE, cu orice preţ, în orice condiţii, asumându-şi orice risc.

UE şi NATO încearcă să dea un răspuns direct susţinând acţiunile militare ale Turciei, în fapt consacrând viitorul mare vector ofensiv contra Statului Islamic, mai ales că ofensiva terestră este gata să înceapă şi operaţiunea Turciei se anunţă pe termen lung şi cu o angajare impresionantă de forţe.

Dar NATO a mai transmis un mesaj care merge cu mult dincolo de acest moment precis şi această ţintă localizată în clar, adică Statul Islamic. Se vprbeşte despre dorinţa de a da un răspuns „tuturor mişcărilor teroriste care ameniţă graniţele NATO”. TUTUROR. Asta este extraordinar de important deoarece există, spre exemplu în est, în Ucraina, mişcări autonomiste care sunt caracterizate de guvernul ucrainean şi nu numai drept „mişcări teroriste”, iar un ajutor NATO poate veni în acest condiţii. Ar putea veni, spre exemplu, şi pentru Georgia sau pentru alte state din jurul Mării Negre, chiar dacă nu sunt membre NATO, dar pot cere sprijin logistic în termenii prevederilor Parteneriatului extins pentru Pace din care fac parte.. .Ar putea fi o justificare pentru a ajuta în imediat state din Magreb, membre al Uniunii Mediteraneene. Şi, să nu uităm niciun moment acest lucru, existenţa unei mişcări terorise adăpostită cu bună ştiinţă de către un stat poate să-l facă să intre rapid în categoria „stat terorist” împotriva căruia poate fi autorizată o operaţiune militară în termenii statutului ONU.

Suntem acum în momentul care marchează trecerea spre rebalanasrea tuturor sistemelor de echilibru de securitate. Poate nu numai în Oientul Apropiat, ci şi în ceea ce strategii americani denumeau Marele Orient Apropiat şi chiar mai departe. Adică cam pe toată zona arcului de sud al NATO şi UE. 

Politicienii noştri, complet dezinteresaţi de problemă, nu comentează nimic, preocupaţi doar de micile lor răfuieli murdare, ignorând pericolele. Sau analiza mea este complet greşită şi are dreptate domnul prim-ministru al României, care a anunţa, dacă vă mai amintiţi, că România nu poate fi atinsă de nicio criză, nici de cea din Grecia, nici de cea din Siria, nici de cea din Ucraina. Poate, aşa să fie. Dar dacă nu?

adevarul.ro

 

Ultima ora:

ObservatorOvidiu Nahoi: România, în fața unei șanse istorice. Putem face saltul spre dezvoltare?

PoliticOvidiu Nahoi: România, în fața unei șanse istorice. Putem face saltul spre dezvoltare?

EconomieDaniela Şerban: Cum va merge bursa

ExternAndreea Paul: Industria 6.0. O lecție de viziune finlandeză

SocialSorin Cîmpeanu, ales preşedinte al Agenţiei Universitare a Francofoniei

EvenimenteAntonia Colibășanu, la lansarea volumului ‘Pandemia si Economia – Ce urmează?’ de acad. D. Daianu

CulturaMireille Rădoi: Începe Festivalul Strada de C`Arte, în care se vor lansa peste 40 de volume și vor avea loc concerte, proiecții de film sau lecturi publice

EditorialRadu Craciun: Teoria absurdului



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe