de Cristian Unteanu

Desigur, piața vânzărilor de armament a fost dintotdeauna dintre cele mai profitabile, dar niciodată nu s-a dezvoltat sub auspicii politice atât de favorabile ca acum: negustorii de moarte fac acum câștiguri uriașe, cu mult dincolo de cifrele de acum relativ modeste de pe vremea pandemiei Covid 19, acelea fiind și oarecum imorale și chiar amenințate acum de ceva cercetări penale în cazurile destul de rare ale celor mai puțin abili dintre ei și care n-au acționat prin intermediul contractelor guvernamentale sau organizațiilor internaționale.

Dar, de data asta, situația s-a schimbat radical: producătorii și exportatorii de arme, companii de stat sau private, simpli particulari implicați în comerțul respectiv, și-au văzut afacerile susținute legal de guvernele celor mai bogate țări ale planetei, aflate acum într-o frenezie a producerii unor cantități din ce în ce mai mari de sisteme de arme de toate categoriile, răspunzând presiunii comerciale venind din partea țărilor care, la impusul diverșilor vectori de influență, declară acum că prioritatea absolută este înarmarea și umplerea arsenalelor.

Iată cum arată raportul global – cu cifrele orientative și aproape imposibil de verificat în amănunt – între țările producătoare și cele importatoare de armament:

Continuarea, aici.