de Cristian Unteanu

Să vedem decizia și contextul în care a fost luată.

Arabia Saudită, mai nou aliată cu Iranul, a anunțat că, în ciuda apelurilor extrem de presante și repetate ale SUA și câtorva dintre marile state europene, a decis să implementeze unilateral o scădere a producției de petrol cu 1 milion baril/zi începând din mai și până la finele acestui an, mișcare a cărei importanță enormă poate fi înțeleasă la justa sa valoare prin faptul că este coordonată cu unele state membre OPEC și cu cele 11 state care nu sunt membre OPEC dar care au semnat Declarația de Cooperare din 2016 (Azerbaijan , Bahrein, Brunei, Kazahstan, Malaezia, Mexic, Oman, Rusia, Sudan și Sudanul de sud). Aceste state se adaugă celor 13 țări membre OPEC, organizație al cărui sediu se află la Viena:  Congo, Guineea Ecuatorială, Gabon, Irak, Kuweit, Libia, Nigeria, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Venezuela.  Declarația de acum a saudiților este că ar fi vorba despre o „măsură de precauție” în scopul sprijinirii stabilității piețelor.

Efectul economic numai de stabilitate a piețelor nu s-a arătat a fi deoarece indicele BRENT crescut imediat cu 6, 319% ajungând la 84,9$ pe baril, EWST TEXAS UNTERMEDIATE CRUDE a crescut și el cu 6,2% (ajungând la 80,42$ per baril. În același timp, întâmplător sau nu, mișcarea urmează deciziei anunțate de Alexander Novak, vice-prim ministrul rus care a vorbit recent despre faptul că ‚țara sa va reduce producția de petrol cu 500.000 barili/zi și tot până la finele acestui an. Emiratele au transmis că scăderea voluntară de producție va fi în cazul lor de 144.000 barili/zi și se așteaptă și confirmările pentru nivelul scăderilor decise de Kuweit, Oman, Irak, Algeria și Kazahstan. Și asta deschide larg porțile spre scenariul de care se tem toți comentatorii: trecerea prețului petrolului brut de pragul de 100 $ per baril, mai ales dacă cererea chineză, aflată acum în plină creștere accelerată, s-ar putea întoarce la nivelul de 16 milioane barili/zi.

Continuarea, aici.