OraNoua.ro
Publicat în 15 iunie 2016, 14:38 / 339 elite & idei

Cristian Unteanu: Operaţiunea Divide et Impera: Sfântul şi Marele Sinod nu mai e panortodox

Cristian Unteanu: Operaţiunea Divide et Impera: Sfântul şi Marele Sinod nu mai e panortodox

de Cristian Unteanu

În urmă cu câteva zile, vă informam asupra disensiunilor extrem de grave care au apărut în lumea creştinătăţii ortodoxe prin decizia Bisericilor din Serbia, Bulgaria şi a Patriarhatului Antiohiei şi Ierusalimului de a nu participa la ceea ce ar fi trebuit să fie Sfântul şi Marele Sinod Panortodox, convocat în această formulă pentru prima dată după 1000 de ani şi la ale cărui documente se lucrează de nu mai puţin de 55 de ani.

Între timp, lucrurile evoluează foarte rapid şi în direcţia cea mai proastă posibil. Unii comentatori nu ezită acum să vorbească despre apariţia primelor semne de netăgăduit ale unei posibile Schisme în interiorul creştinătăţii ortodoxe, perspectivă tragică nu numai pentru Bisericile implicate, ci şi din cauza consecinţelor geo-politice incredibil de importante.

Discuţia asta durează de ceva timp, dar acum are câteva argumente suplimentare de credibilitate deoarece, ieri, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a decis că nu va participa la evenimentul din Creta şi că adresează Patriarhului Ecumenic chemarea de a amâna adunarea pentru o dată ulterioară. Aceeaşi decizie a fost anunţată şi după reuniunea specială a Sfântului Sinod al Bisericii din Georgia…

Suntem astfel în situaţia ca la Conciliul din Creta să vină Biserici care să reprezinte aproximativ jumătate din numărul credincioşilor, ceea ce, evident, face imposibilă menţinerea denumirii de „panortodox” şi, în cazul în care se vor adopta totuşi documente, este la fel de evident că ele nu au o valoare comun acceptabilă la nivelul ortodoxiei.

Dar, în definitiv, toate acestea sunt lucruri care aparţin vieţii interne a Bisericilor, turma credincioşilor având rolul de a asculta ceea ce decid mai-marii săi. De ce ar avea ele o relevanţă dincolo de acest univers închis şi perfect încapsulat? În ce moment halimaua între înalţii prelaţi, supăraţi mormânt pe repartiţia locurilor la masă sau ordinea intrării în sala de conferinţe, se transformă în problemă geopolitică?

Este deja, demult, o problemă geopolitică de o importanţă extraordinară în prezenţa căreia (sau cu ajutorul căreia, direct sau indirect) s-au construit ţări, s-au făcut şi desfăcut imperii, s-a stabilit o balanţă a puterii Orient – Occident. Numai că din cauza contextul actual, tema respectivă s-a tensionat brusc, revenind în actualitate marea problemă subterană – eternă ca şi bătălia pentru putere – adică stabilirea controlului asupra teritoriilor de influenţă.

În cazul nostru, din nou, după câteva secole, elementul-cheie al raţionamentului îl reprezintă Biserica Ortodoxă Rusă şi, dincolo de ea, politica generală a Rusiei lui Putin.

Semnalul că ceva se întâmplă a fost dat, discret, în urmă cu ceva timp atunci când, cu ocazia unei vizite la Constantinopole, la Patriarhul Ecumenic, pentru a se anunţa prezenţa Patriarhului Chiril al Rusiei a fost subliniată cu fermitate titulatura (prezentă în tomos-ul din 1589 care instituia Patrarhatul Rusiei) de „Patriarh al Moscovei, al Rusiei şi al tuturor ţărilor din Nord”.

Moment în care o controversă, iarăşi străveche, a fost readusă în spaţiul public şi atent discutată în cel al diplomaţiei: „Moscova, cea de-a Treia Romă”. De ce acum? Pentru că mulţi dintre marii jucători nu s-au abţinut să facă legătura între mişcarea spectaculoasă de acum a Bisericilor bulgară şi sârbă şi posibilitatea de a repune pe tapet intenţia de a unifica spaţiul creştin pe baza teritoriului slav. Idee care a fost exprimată (adevărat, în disperare) imediat după căderea Constantinopolelui, de reprezentanţi ai Bisericilor sârbă şi bulgară, temă preluată de italieni şi austrieci care făceau tot posibilul de a avea o relaţie cât mai bună cu Imperiul Rus pentru a-l motiva să li se alăture în lupta împotriva Imperiului Otoman.

Iar mişcarea iniţială, cea care a alimentat ulterior toate visurile slavofililor entuziaşti a fost făcută de Bessarion, Patriarhul latin al Constantinopolelui, cel care a elaborat faimosul plan al unirii Bisericilor Bizaţului şi Romei şi a propus ca nepoata sa, Sofia Paleolog, nepoata lui Constantin al XI-lea, ultimul împărat al Imperiului Roman de la Răsărit, să se căsătorească cu Ivan al II-lea, prinţ al Moscovei.  În ciuda acestui fapt, nu a urmat o apropiere de Vatican, încercările trimisului Romei, iezuitul Antoine Possevin, de a-i propune „resuscitarea Bizanţului” sau de a fi „Împăratul Orientului” neavând niciun fel de succes.

Formula „Rusia, cea de-a Treia Romă” a apărut pentru prima oară în scrisoarea din 1510 a călugărului Filoftei din Pskov, destinată Marelui Cneaz Vasili al II-lea.

„Două Rome au căzut. A treia rezistă. Şi nu va mai exista o a patra. Niciuna nu va lua locul ţaratului nostru creştin…”.

Reacţie, poate, la autoproclamarea sultanului Mehmet al II-lea, imediat după cucerirea Constantinopolelului, drept „Kayser-i Rum”, adică „Cezar al Romanilor”. Cum, în acele vremuri, Imperiul Otoman cucerise şi Otranto, unii istorici consideră că sultanul Mehmed al II-lea plănuia să cucerească Roma…

Dar în secolul XIX începe cu adevărat lupta pentru impunerea ideii de către un grup de intelectuali slavofili care doreau să proclame superioritatea adevăratei credinţe ruse asupra tuturor celorlalte din spaţiul creştin şi, în primul rând, a celor din spaţiul slav.

„Şi bolţile străvechi de la Sfânta Sofia în noul Bizanţ vor adăposti noul altar al lui Cristos. Ţar rus al nostru, îngenunchează în faţa lor şi ridică-te ca Ţar al tuturor slavilor”, exclama poetul Fiodor Tiutcev.

Obsesii ale trecutului? Nu chiar, dacă ascultăm ce spune Vsevolod Ceaplin, şeful „Departamenului pentru relaţii între biserică şi societate al Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, citat de „Rus Derjavnaia”, № 7, 2013 (citat de Lumea Credinţei nr. 121, 2013):

„Marea Rusie e chemată… să devină centrul lumii creştine… Nu întâmplător, mulţi privesc astăzi Rusia ca pe o apărătoare a idealurilor creştine şi a moralei tradiţionale, ca spre ţara care poate fi o alternativă viabilă la viţelul de aur şi la conceptele de libertate auto-distructive”.

Este cert că marea şi spectaculoasa întâlnire între Patriarhul Rusiei şi Papa Francis a fost ceva cu mult, cu mult mai mult, decât un moment strălucitor şi ultra-mediatizat care marca o neaşteptată deschidere pe care toată lumea, în acel moment, încerca s-o descifreze cât mai corect. Însemna o victorie enormă a unei acţiuni diplomatice deschise de Putin, care a înţeles să joace – în buna tradiţie rusă – un simultan de şah strategic pe mai multe mese, lăsând partenerii să creadă că fiecare dintre ei era cel important şi că doar partida cu el conta, celelalte fiind doar elemente adiţionale pentru plăcerea galeriei.

Avem însă acum, pe neaşteptate pentru mulţi comentatori care s-au concentrat doar asupra actualităţii imediate, o bruscă suprapunere a tablelor de şah, iar rezultatul dă o imagine de ansamblu foarte sugestivă, cu Kremlinul aflat în toate tipurile de ofensivă şi reuşind, aşa cum s-a întâmplat în cazul la care ne referim, să se situeze pe o poziţie de arbitru nu numai pentru ceea ce nu mai este (Sfântul şi Marele Sinod Panortodox), dar şi în procesul organizării celui care va urma, cel care va trebui să reuşească, bine organizat fiind. Întrebarea restantă este dacă, într-adevăr, va fi un Sinod panortodox în bună regulă sau, dimpotrivă, acesta va marca începutul unei schisme. Sau, dacă, împreună cu una dintre variante sau născând chiar una nouă, va fi începutul discuţiei asupra unei noi alianţe, mai întâi la nivelul Bisericilor dizidente de acum şi, mai apoi, prin demararea unei formule cu totul noi de dialog ecumenic, aşa cum există deja zvonuri în diverse cercuri, de obicei extrem de bine informate.

Am intrat însă în zona marii politici, a intereselor globale şi, aşa cum vă spuneam, a proiecţiei la acest nivel a discuţiei despre teritorii, control şi influenţe. Cea care a agitat atât de mult apele între Bisericile proclamate mereu surori şi acţionând întru binele spiritual al turmelor pe care le au de păstorit. Biserica noastră inclusiv, fie că ne dăm seama sau nu, fie că vrem să vorbim despre asta sau nu. Suntem actori (sau măcar prezenţe instituţionale) la această mare înfruntare ale cărei mize de-abia acum încep să apară cu claritate, din păcate într-un moment în care lumea creştină a Europei avea nevoie de un mesaj de unitate, rapid, clar şi fără echivoc.

Dar, cine ştie, poate chiar aceasta să fie miza supremă. Prima fază a Operaţiunii Divide et Impera a reuşit. Divizarea este deplină. Urmează „Impera”. Cine, când, cum?

adevarul.ro

Ultima ora:

ObservatorMihai Toader-Pasti: Nu m-am mai simțit așa pesimist politic de când cu OUG13

PoliticMihai Toader-Pasti: Nu m-am mai simțit așa pesimist politic de când cu OUG13

EconomieCosmin Ghiță: Avem în derulare investiţii de 9 miliarde de euro şi ne dorim să identificăm tineri pasionaţi şi dedicaţi pe care să îi sprijinim să ajungă experţii de mâine şi să îi păstrăm în ţară

ExternBogdan Aurescu va participa la a 76-a sesiune a Adunării Generale a ONU

SocialGeorge Butunoiu: Asistentă de 47 de ani sau de 26?

EvenimenteVictor Vevera a participat la ședința Directorilor Generali ai Aeroporturilor din România

CulturaMireille Rădoi, Flaviu George Predescu: Lansare de carte „O dimineață de sâmbătă”, dedicată lui Bogdan Gavrilă | Strada de C’Arte

EditorialCristian Unteanu: Dincolo de scandalul cu submarinele, avem încleştarea geopolitică pentru controlul pieţelor mondiale



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe