Cristian Unteanu – Politica europeană de apărare şi securitate: definiţii înainte de Summit (I)

Înainte de toate, iată care sunt, în acest moment, structurile politice şi militare comune la nivelul UE în domeniu. Interesant de ştiut deoarece Summitul din decembrie va decide asupra continuării existenţei lor, mult amplificată şi cu atribuţii sporite pe noua piaţă definită pe de o parte de apariţia unei armate europene comune şi pe de altă de legiferarea unei producţii europene de armament, unificată şi standardizată.
Pentru a permite UE să opereze în domeniul managementului crizelor, Consiliul European de la Nisa (decembrie 2000) a decis crearea unor structuri permanente politice şi militare. Acestea sunt: Comitetul pentru probleme politice şi de securitate (PSC) care se întâlneşte la nivel de ambasadori, ca etapă preparatorie pentru reuniunile Consiliului UE. Principalele sale atribuţii sunt analiza situaţiei interne şi definirea liniilor politice în cadrul Politicii comune de apărare şi securitate (CFSP), pregătind răspunsul coerent al UE la situaţii de criză. Comitetul Militar al UE (EUMC), cea mai înaltă instanţă militară din cadrul Consiliului, reunind miniştrii Apărării din statele membre, locul acestora la şedinţele obişnuite fiind ţinut de reprezentanţii militari permanenţi, oferind expertiză şi recomandări asupra tuturor problemelor din domeniul militar. Comitetul pentru aspectele civile ale managementului de criză este, alături de EUMC, tot un centru de expertiză care produce sinteze de date, informaţii şi propuneri de recomandări în domeniul specific. Direcţia Management de criză şi planificare (CMPD) contribuie la realizarea obiectivului Serviciului european de acţiune externă şi ale Politicii europene de apărare şi securitate. Personalul militar al UE (EUMS)- lucrează sub conducerea Comitetului Militar al UE şi sub autoritatea Înaltului Reprezentantant şi Vicepreşedinte al Comisiei Europene – oferind experiza multidisciplinară în cadrul Serviciului de Acţiune Externă. Coordonează dimensiunea militară, cu o atenţie specială asupra operaţiunilor sau misiunilor (militare sau civile care necesită sprijin miltar) precum şi crearea unei capacităţi militare comune. Printre domeniile de lucru se află dimeniunea denumită „avertizare timpurie” (prin intermediul SIAV – Single Intelligence Analysis Capacity), analizele de situaţie şi risc, instrucţie şi formare de personal, planificarea strategică, sisteme de comunicare şi informaţie, precum şi sprijinirea parteneriatelor. Direcţia de planificare şi conducere a operaţiunilor civile (CPCC), structură permanentă care răspunde de bunul mers al operaţiunilor civile, aflată sub controlul politic şi strategic al Comitetului pentru probleme politice şi de securitate şi sub autoritatea superioară a Înaltului Reprezentant, CPCC asigură planificarea efectivă şi conducerea operaţiunilor CSDP pentru managementul de criză precum şi implementarea corectă a tuturor sarcinilor legate de misiunile respective. O structură foarte complexă care ar putea fi şi mai complicată în alcătuirea sa viitoare deoarece (şi această este una dintre problemele evocate de analiştii de la Bruxelles în domeniul apărării şi securităţii) pare evident că, dacă acord va exista la Summitul din decembrie, el va fi obţinut numai după ce fiecare ţară îşi va fi văzut îndeplinite obiectivele sale proprii, printre acestea numărându-se şi asigurarea unor formule de control şi accesul la posturile cheie din lanţul de comandament şi decizie politică. În acest sens, vitală va fi alegerea următorului ocupant al postului de Înalt Reprezentant al UE pentru politica externă şi politici de securitate care este în acelaşi timp, din oficiu, vicepreşedinte al Comisiei Europene. În acest moment, postul este deţinut de baroneasa Catherine Ashton, numită în această calitate în noiembrie 2009, responsabilitatea sa fiind de a coordona întreaga politică europeană în domeniu, incluzând aici dimensiunea dipolamaţiei clasice, coordonarea tuturor celorlalte domenii incluse în dimensiunea politicii externe, adică asistenţa pentru dezvoltare, comerţul extern, răspunsurile la crize şi ajutorul umanitar. Coordonează şi Agenţia Europeană de Apărare, iar această calitate, extinsă în virtutea eventualului acord la Summitul din decembrie, va face ca viitorul titular al postului să devină şi coordonator al întregului proces de organizare al licitaţiilor pentru furnizarea capacităţilor militare şi logistice ale armatei europene. Şi, în primul rând, înainte de orice, va avea sarcina de a defini necesarul pentru tipurile de misiuni miltare şi civile, în acord cu cadrul politic decis de şefii de state şi guverne. Sunt în curs negocieri cu statele membre, apar din ce în ce mai multe (foarte interesante) documente de poziţie, au început să se facă auzite primele controverse…Un lucru este însă cert: pentru că procesul de credibilizare al UE ca actor geostrategic să poată continuă, această etapă va trebui să fie cumva rezolvată, iar soluţia va fi, după mulţi dintre experţi, una în etape şi cu un demers foarte realist în ceea ce priveşte echilibrul între speranţa europeană şi multiplele interese naţionale, mai ales ale ţărilor unde industria de armament nu numai că deţine o pondere economică importantă, dar constituie şi unul dintre produsele de export cele mai bine vândute. Aspect deloc neglijabil atunci când ştim că, chiar şi în acest moment, caieţele de comenzi venite de Africa sau Orientul Mijlociu valorează lunar sute de milioane de euro pentru fiecare categorie majoră de armament, fără a mai amnti de livrările enorme de muniţie. În fine, pentru noi, este esenţial şi un alt capitol al acestei discuţii: rolul care va reveni statelor mici şi capacităţilor lor de producţie militară, una dintre idei (preluată de la NATO) fiind de a defini relaţii de subcontractori pentru anumite tipuri de echipamente, soltuie economic logica dar poate nu şi pe placul tuturor deoarece aceasta ar însemna transformări ale liniilor actuale de producţie, mici dar cât de cât eficiente economic prin vânzările către terţe pieţe. Şi nu în ultimul rând va exista şi o altă discuţie importantă, cea a nivelului angajamentelor financiare obligatorii ale fiecareuia dintre statele membre, la nivel general şi la susţinerea unor operaţiuni specifice. În numărul de mâine, despre producţia europeană în domeniu, starea actuală şi comparaţia cu tendinţele celorlalte mari pieţe de putere din lume.
Citeste mai mult: adev.ro/mr1wka
Ultima ora:

ObservatorAlina Bârgăoanu: „România trebuie să inițieze programe de alfabetizare media și informațională, cum au țările baltice”

PoliticLigia Deca, numită secretar general al Comisiei Naționale a României pentru UNESCO

EconomieCorina Vasile: IT-ul românesc nu mai este competitiv cu Bulgaria, Republica Moldova, dar nici cu Polonia sau Ungaria

ExternAlexandru Grumaz: Supraviețuirea Europei!

SocialAndrei Caramitru: Studiu despre analfabetismul funcțional

EvenimenteAndreea Negru: Am avut onoarea de a discuta cu doamna Roxana Mînzatu, Vicepreședinte Executiv al Comisiei Europene, despre teme esențiale pentru viitorul economic și social al României în contextul actual european

EditorialRadu Puchiu: 𝗦̦𝘁𝗶𝘂

CulturaAndreea Paul: Conflictele intergeneraționale au un remediu fantastic prin teatru
Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe