După cum am promis, iată analiza semnată de dr. Marius Opran (parţial apărută în CorectNews în iunie 2012), cred un excelent punct de dezbatere asupra realităţii (da sau nu, dumneavoastră veţi decide) uneia dintre tematicile cele mai greu de argumentat în prezent, cea legată de folosirea militară a unor tehnici de modificare a ambientului climatic.

„Cred că va mai aduceţi aminte de anul 2004, în care România a fost lovită de o serie de ploi ce nu puteau fi numite torenţiale, ci diluviene, producând ravagii uriaşe ca urmare a inundaţiilor provocate. Fenomenul în ansamblul său prezenta o serie de caracteristici nemai întâlnite pâna atunci la noi in ţară, neexistând nici un fel echivalent al lor menţionat în arhivele meteorologice naţionale – şi anume: se declanşau extrem de rapid, durata acestora nu era foarte mare, însă intensitatea fenomenului şi modul de manifestare nu aveau nimic în comun cu cele ale unor ploi normale: pe când acestea din urmă sunt formate din picaturi de apă, fie chiar şi de mari dimensiuni şi cu o densitate volumetrică şi frecvenţă de cădere extrem de ridicate, în cazul celor din 2004 fenomenul părea că este dirijat de cineva din cer care deschidea aleatoriu un robinet de mare debit, astfel încât asupra Pământului se prăbuşea o coloană de apă continuă, fenomenul oprindu-se brusc la un moment dat, ca şi cum acelaşi robinet ar fi fost închis la comandă; s-au manifestat pe zone reduse ca suprafaţă şi cu contur geometric trasabil: aria respectivă era prada potopului, iar la 5 metri de limita suprafeţei lovite era soare, fără nici o picatură de ploaie; au avut o anumită periodicitate temporală, constatată de-a lungul celor circa 5 luni în care s-au manifestat, astfel încât spre sfârşitul perioadei declanşarea lor devenise aproape predictibilă printr-un calcul bazat pe perioada de ciclicitate a fenomenelor produse anterior, fără a se putea însă stabili şi locatia geografică a urmatoarei ploi; în multe cazuri au fost însoţite de fenomene meteo nemaîntâlnite în România până atunci, în primul rând de tornade de mare intensitate şi fenomene de iridiscenţă ale atmosferei. La început s-a crezut că este vorba de coincidenţe după care, concluzionând că sunt prea multe şi prea vizibile, posibilitatea de a fi supuşi unui atac sau chiar numai unui experiment cu aşa – numita „Arma meteorologică” a devenit din ce în ce mai mare. Deoarece nu mai urmărisem de prin anii ’80 dezvoltarea acestui tip de armă, am intrat pe web şi astfel am aflat cu surprindere că progresele obţinute în domeniu de SUA şi Rusia le permite într-adevăr acestora să desfăşoare adevarate războaie meteorologice în condiţii de deplină clandestinitate, ele nefiind însa unicele ţări implicate în acest domeniu.

articol integral, pe www.adevarul.ro