de Cristian Unteanu

Oarecum departe de atenţia opiniei publice de la noi, absorbită de circul interminabil şi absolut steril al bătăliilor politice interne, un război la care am participat şi noi intră în faza finală, neaşteptată şi chiar imposibil de imaginat pentru mulţi dintre analişti: la Doha s-a inaugurat primul birou oficial de reprezentare al talibanilor, iar americanii anunţă că sunt gata să înceapă cu ei tratativele asupra viitorului Afganistanului.

Diplomatic vorbind, nu poţi negocia decât cu cineva căruia îi recunoşti oficial dreptul de reprezentare, implicit legitimitatea politică. Până acum, talibanii erau posibili parteneri de dialog doar pe plan intern, preşedintele Karzai constituind acum doi ani o instanţă specială de dialog cu aceştia, Înaltul Consiliu pentru Pace. Cu rezultate zero şi perspective asemenea. Dezvoltările din teren, prezenţa din ce în ce mai puternică a talibanilor şi, în ciuda tuturor operaţiunilor forţelor armate ale coaliţiei internaţionale, preluarea de către aceştia a controlului de facto în mai multe zone strategice, au schimbat perspectivele politice pentru Afganistan. În primul rând, forţând coaliţia să adopte un program de retragere a tuturor trupelor combatante, predarea rapidă către Guvernul afgan (executată ieri) a tuturor responsabilităţilor privind securitatea şi operaţiunile militare. Rămânând doar cu un ipotetic scenariu în care forţele aeriene ar putea asigura sprijin pentru armata afgană şi trupele sale de securitate în caz de atac major. Scenariu ipotetic, deoarece chiar Karzai a anunţat că interzice bombardamentele aliate datorită erori care au provocat  masacreăn rândul civililor…

Americanii sunt siliţi acum să se aşeze la o foarte neplăcută masă a negocierilor, recunoscând totodată, de facto şi de jure, statutul talibalilor de actor oficial naţional şi internaţional.

În ultimii ani şi ce deosebire în ultimele luni, situaţia a evoluat foarte nefavorabil pentru trupele coaliţiei, context în care, cu o săptămână în urmă, acelaşi preşedinte afgan afirma că SUA, aliatul necondiţionat al ţării sale, este foarte probabil să fi făcut o greşeală de apreciere în ce priveşte lupta globală împotriva terorismului, nefăcând prin aceasta decât să radicalizeze sentimentele anti-occidentale în lumea musulmană. În consecinţă, cerea SUA şi Occidentului să-şi ceară iertare lumii musulmane…interesantă poziţie de pre-negociere înainte de prima întâlnire oficială, săptămâna viitoare, între americanii însoţiţi de reprezentanţii lui Karzai şi negociatorii talibanilor.

Pe canale neoficiale, americanii au transmis că agenda lor de negociere cuprinde cererea ca talibanii să rupă orice fel de relaţie cu Al Quaeda, să încheie violenţele şi să accepte Constituţia afgană, mai ales cele privind respectarea drepturilor femeilor şi ale minorităţilor. De cealaltă parte, talibanii au afirmat că “Emiratul Islamic al Afganistanului (comandamentul taliban,) nu doreşte ca Afganistanul să servească la construcţia unor ameninţări către alte ţări şi nu va permite nimănui să ameninţe alte ţări plecându-se de pe teriotoriul afgan. Susţinem principiul unei soluţii politice şi paşnice care să pună capăt ocupării Afganistanului şi să garanteze ţării un regim islamic şi de securitate ”.

Foarte interesante sunt ştirile care au circulat ieri la Bruxelles privind o posibilă participare la negocieri şi a Pakistanului, fapt care ar transforma această primă întâlnire într-o mini-conferinţă internaţională de pace, creionând un viitor spaţiu islamic pur şi dur dominat de wahabism, ramura ultra-ortodoxă a suniţilor…

Concesii înţelepte, acceptarea unei realităţi în teren de prea mult timp ignorată sau, pur şi simplu, deghizarea în formulă diplomatică a unei înfrângeri usturătoare? Vom vedea foarte repede care sunt rezultatele negocierilor. Vom vedea şi dacă noua realitate care se configurează acum, cu efecte enorme şi durabile asupra echilibrului geo-politic din regiune, va justifica preţul extraordinar de mare, uman şi material, plătit de trupele coaliţiei (inclusiv de România) pentru a rezolva promisiunea făcută în 2001, adică asigurarea unui viitor pro-democratic pentru Afganistan, în spiritul valorilor acceptate şi promovate de Occident.

Atenţie la ce se va întâmpla la Doha, căci totul se leagă acum în acest spaţiu, iar ceea ce s-a spus la G8 privind Siria, neputinţa de a lua o decizie, se leagă poate de nevoia de a vedea cum se deplasează acum blocurile de forţe. Şi, mai ales, sub comanda cui. Şi în favoarea cui…